Monumentele arheologice antice de la Hârşova vor fi repuse în valoare

Sâmbătă, 05 Decembrie 2020
849
Pentru cei care nu ştiu, Cetatea Carsium reprezintă un ansamblu de vestigii antice şi medievale extraordinar, răspândite pe teritoriul actual al oraşului Hârşova. În mare parte, aceste monumente se află pe malul Dunării, pe stânci calcaroase, într-o zonă care deţine statutul de rezervaţie naturală şi peisagistică încă din anul 1943.

Potrivit directorului Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, cerc. şt. Sorin Colesniuc, în ultimii ani, la Hârşova s-au desfăşurat o serie de cercetări arheologice sistematice care au scos la suprafaţă importante vestigii şi numeroase materiale arheologice, iar săptămâna trecută, au fost finalizate cercetările arheologice care fac parte din proiectul intitulat „Restaurarea, conservarea, amenajarea şi valorificarea cultural-turistică a Cetăţii Carsium”. Valoarea totală a proiectului este de 10,6 milioane de lei, iar durata de execuţie a lucrărilor este de 30 de luni.

„Prin urmare, începând cu anul 2023, turiştii vor putea vedea monumentele arheologice antice de la Hârşova restaurate, conservate şi puse în valoare. În prezent, toţi cei interesaţi de monumentele arheologice de la Hârşova, pot vedea vestigii ale incintelor medievale, Turnul comandantului, poarta de nord a cetăţii din perioada romano-bizantină, turnurile de NE şi NV ale cetăţii medievale, instalaţiile portuare şi fortificaţia medievală de pe Dealul Belciug”, a declarat pentru „Cuget Liber”, directorul.

Acesta ne-a mărturisit că cetatea Carsium a fost construită pe malul Dunării, în apropierea celui mai important punct de trecere a fluviului spre Câmpia Ialomiţeană, unde ajungeau mărfurile venite pe corăbii, pe Marea Neagră. Cetatea Carsium a fost construită, probabil, peste o fortificaţie getică, la sfârşitul secolului I p.Chr. Mai târziu, a fost reconstruită în timpul împăraţilor romani Constantin cel Mare (306 - 337) şi Iustinian (527 - 565).

Fortificaţie construită ca adăpost militar

„Fortificaţia a fost construită, din informaţiile pe care le avem, pentru a adăposti unitatea militară Ala (Gallorum) Flaviana. Ulterior, cetatea s-a dezvoltat foarte mult în primii ani ai existenţei ei, descoperirile arheologice remarcabile din perimetrul aşezării demonstrând această afirmaţie. În apropierea cetăţii Carsium au fost construite aşezări rurale.

În secolele III - IV, cetatea a fost serios afectată de invaziile popoarelor migratoare. Textul unei inscripţii descoperite la Durostorum ne precizează că romanii i-au învins pe carpi la Carsium şi Sucidava. În secolul al V-lea, hunii au provocat mari distrugeri în cetate, iar invaziile kutrigurilor, avarilor şi slavilor, din secolul al VI-lea, au afectat şi ele cetatea. Urmează o perioadă în care legăturile politice şi administrative cu Imperiul Bizantin se restrâng, apoi sunt definitiv întrerupte, după care, începând cu a doua jumătate a secolului al X-lea sunt reluate.

În secolul al XIII-lea, genovezii ajung şi ei la Carsium. La sfârşitul secolului al XIV-lea, în anul 1388, Dobrogea intră sub stăpânirea lui Mircea cel Bătrân, domnitorul Ţării Româneşti, după care, timp de patru secole, se va afla sub stăpânirea Imperiului otoman. În această perioadă, pe la Hârşova au trecut armatele domnitorilor români: Iancu de Hunedoara, Vlad Ţepeş şi Mihai Viteazul. Călătorul turc Evlia Celebi notează, în jurnalul său de călătorie, că Hârşova era apărată de o fortificaţie cu o lungime de 3.000 de paşi”, a adăugat specialistul. El spune că, prin Tratatul de pace de la Adrianopol, care încheie războiul dintre Imperiul Ţarist şi Imperiul Otoman, desfăşurat între anii 1826 – 1829, Rusia obligă Turcia să dărâme fortificaţiile de la Hârşova. La mijlocul secolului al XIX-lea, un mare număr de mocani ardeleni s-au stabilit la Hârşova. Este perioada în care începe construcţia oraşului modern.

Specialiştii au scos la suprafaţă zidurile unei bazilici creştine

Limitele cetăţii, din perioadele romană şi romano-bizantină, încă nu au fost identificate. Poarta de nord a vechii cetăţi, datată în secolele III – IV, a fost descoperită în centrul oraşului. În timpul împăratului roman Iustinian a fost construită fortificaţia de pe Dealul cetăţii. În interiorul fortificaţiei s-au descoperit zidurile unei bazilici creştine, datată în a doua jumătate a secolului al IV-lea. Pa malul Dunării au fost cercetate zidurile şi instalaţiile portuare, care au funcţionat din secolul al II-lea până în secolul al XIX-lea. Aşezarea din perioada medievală, care are o suprafaţă de aproximativ 30 hectare, a fost înconjurată cu ziduri masive din piatră. Această informaţie apare în anul 1651, la Evlia Celebi, dar şi pe harta generalului Von Moltche, realizată în anul 1826. La Hârşova au fost descoperite cariere de piatră, ateliere ceramice, metalurgice sau de prelucrare a lemnului şi tot aici au fost descoperiţi zece stâlpi miliari (borne kilometrice), cei mai mulţi din Dobrogea. De asemenea, au fost descoperite: elemente arhitectonice, vase din ceramică, arme şi unelte, bijuterii, monede etc.

Cercetările arheologice

La începutul secolului al XX-lea, arheologul Vasile Pârvan a realizat cercetări arheologice la Hârşova. El a constatat că locuitorii foloseau piatra din cetate pentru diverse construcţii. În anul 1943, arheologul Grigore Florescu a demarat cercetări arheologice la Hârşova, iar după trei ani cerea cu insistenţă autorităţilor centrale să intervină pentru a stopa distrugerea cetăţii de către localnici. În anii 1987 – 1989 au fost realizate importante cercetări în necropolele antice. 




Articole pe aceeasi tema

Pagina a fost generata in 0.2332 secunde