Nunta din satul românesc, recompusă la Muzeul de Artă Populară

792
Nunta din satul românesc, recompusă la Muzeul de Artă Populară - 2409106bd2d5de9044858aadad048e11.jpg

Articole de la același autor

O expoziție de mare interes este deschisă la Muzeul de Artă Populară, intitulată "Obiceiuri de nuntă la români", cuprinzând obiecte de vestimentație și decorative folosite în căsătoriile tradiționale, reprezentative pentru toate zonele etnografice ale țării.
Expoziția acoperă două săli de la parterul instituției, surprinzând cele mai importante momente ale nunții, pornind de la pețit, logodnă, chemarea la nuntă, continuând cu prezentarea costumelor tradiționale ale mirilor, nașilor și socrilor, cu expunerea zestrei și a podoabelor, pentru a ajunge la punctul culminant al nunții, și anume "legătoarea" miresei, reprezentând trecerea tinerei la statutul de femeie căsătorită.
Muzeograful Cerasela Dobrinescu ne-a vorbit despre expoziția pe care a pregătit-o, pornind de la un moment premergător nunții, intitulat "Ursită. Pețit. Logodnă. Daruri", constând în cunoașterea tinerilor, care avea loc la clăci, șezători sau hore.
Un alt obicei era cel al târgurilor de fete, în cadrul cărora se încheiau înțelegerile în vederea căsătoriilor, întâlnit la Recea (Făgăraș), Teiuș (Mureș) sau Blaj (Alba), pe Muntele Găina fetele prezentându-și zestrea.
Expoziția cuprinde și darurile de nuntă, pregătite de mire pentru mireasă și pentru familia acesteia și invers. "Mireasa îi oferea mirelui cămașa de nuntă, care era de fapt cămașa de sărbătoare din zona respectivă la care, uneori, pentru a-i accentua caracterul festiv, se foloseau în decor mărgele, fir metalic sau paiete ("fluturi"). Pe tot cuprinsul țării, cămașa de mire era lucrată de mireasă, iar socrii pri-meau de cele mai multe ori cămăși de noapte și ștergare", arată muzeograf Cerasela Dobrinescu.
În același timp, la Sibiu fetele primeau de la băieții care veneau în pețit furci de tors (obiecte care se află în expoziție) pe care le păstrau, atunci când acceptau propunerea lor, sau le rupeau, atunci când refuzau.
În expoziție mai regăsim și bradul, încărcat din punct de vedere simbolic, care însoțește mirele în drumul său către mireasă, fiind apoi depus în casa acesteia, pentru a aduce noroc. "Bradul este considerat simbolul tinereții veșnice, aspirația omului către nemurire; în anumite zone etnogra-fice, bradul ține loc și de preot, oamenii se spovedeau la brad", a precizat Cerasela Dobrinescu.
O piesă foarte valoroasă din expoziție este "sumna" - fusta de mireasă, reprezentativă pentru zona etnografică Pădureni, Hu-nedoara. Minuțios realizată și costisitoare, "sumna" era împrumutată de femeile care nu-și puteau permite să o achiziționeze. Tot pentru zona Pădureni este reprezentativ și "pomul cu mere", prezent, de asemenea, în expoziție, simbolizând păcatul originar, dar și rodnicia. Totodată, el atenționează mirii să nu cadă pradă păcatului.
Un alt loc în expoziție îi este rezervat zestrei miresei la români și la aromâni, reunind țesături de interior și piese de port pe care tânăra le lua în noua ei casă. Vizitatorii pot vedea "culmea cu zestre", care se întindea în curte, de-a lungul casei, demonstrând că fata era atât de bogată pe cât arăta lungimea culmii.
În expoziție există și două vitrine dedicate aromânilor, cuprinzând un costum tradițional de naș și "hlambura", podoabe specifice nunții și piese care compun zestrea fetei de măritat.
Expoziția este completată cu fotografii tematice și texte folclorice și este deschisă publicului pe tot parcursul lunii august.

"Însurătoarea are rostul ei și românul știe că până la 20 de ani se însoară cineva singur, de la 20 până la 25 îl însoară alții, de la 25 până la 30 îl însoară o babă, iar de la 30 de ani înainte, numai dracu-i vine de hac." (Artur Gorovei, "Datinile noastre la nuntă")

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.3606 secunde