PAMFLET - Nu glumiți cu voievozii!

439
1
PAMFLET - Nu glumiți cu voievozii! - nuglumiticuvoievozii-1640028884.jpg
Închid ochii și în vis mi se arată Ștefan cel Mare. Mă întreabă de sănătate. Vrea să știe ce mai e nou prin Țările Române. Îi fac un rezumat al istoriei noastre de la 1504 până astăzi. Mă ascultă îngândurat. Ba se bucură, ba se mânie și brațul îi cată spre spadă. Se abține greu, căci e „degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat“, după cum scrie Grigore Ureche.

Cu gândul la revoluționarii de astăzi, îndrăznesc să-l întreb:

- Măria Ta, cum îți răsplăteai luptătorii după victorii? Le dădeai moșii? Îi scuteai de dări? Le dăruiai prăvălii prin târguri?

Îmi răspunse apăsat:

- Nu v-a spus Iorga despre acei viteji, numiți astfel din milă domnească, pentru meritele lor militare, la întoarcerea din război? I-am răsplătit cu moșii, dar i-am supus la dări.


Insist:

- Pe toți luptătorii i-ai dăruit, Doamne?

- Cum așa? Doar pe cei mai viteji, vreo 3.000 în total, în cei 50 de ani de domnie. Dacă ar fi fost să răsplătesc toată suflarea intrată în bătăliile pe care le-am purtat, nu mi-ar fi ajuns pământul Moldovei.

Îl certai:

- Ai trăit în vremuri zgârcite, Prea Luminate Voievod. Astăzi cârmuitorii sunt darnici, țara e milostivă, iar „vitejii“, câtă frunză, câtă iarbă. Numărul lor crește mereu, căci puțini au fost la luptă și mulți au rămas.

Continui să-l descos:

- Dar cum i-ai stabilit pe cei mai viteji? Pe bază de dosare, cu martori, în comisii ale Divanului boieresc?

Se burzului la mine:

- Rănile din războaie și leșurile dușmanilor le-au fost dovada curajului și vredniciei.

Un gând netrebnic îmi ieși de pe buze:

- Dar, Măria Ta, cu ce te-ai pricopsit…?

Nori negri îi acoperiră chipul. Sabia zbură spre gâtul meu, în vreme ce strigam îngrozit:

- Doamne, Tu nu știi de glumă?

M-am trezit la timp pentru a nu asista la propria-mi decapitare. Sunt fericit. Totuși, am visat un voievod blând. Dacă îl întâlneam pe Țepeș?



Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.5544 secunde