PĂRINTELE PICU revine la Constanța. Așteptat cu DECLARAȚII INCENDIARE despre Biserica SF. MINA

Cum putem lupta împotriva mândriei? - Nu poti, decât dacă te smeresti. Adică ti-a dat o palmă, iar tu, din smerenie, dai si obrazul celălalt. Acum nu-i usor să dai si obrazul celălalt, dar este posibil. Pentru că nu e o utopie, nimic nu este neîmplinibil din ce a spus Hristos. A spus un lucru care se poate face. Dar nu a biruit cel care a lovit, ci cel care a primit cu plăcere, cu bucurie. Pentru că ar fi suferit, dacă se putea, chiar pentru Hristos. Bucuria suferintelor noastre din închisori si din lanturi era tocmai asta, că ni s-a dat prilejul să suferim pentru Hristos! Nu eram noi cei înfrânti, care primeam lovituri. Au fost înfrânti cei care ne-au lovit. Comparând toate religiile lumii, care a fost conceptia lor de mântuire? Se constată că toti doreau să scape de suferintă. Hristos zice: „Nu! Numai prin suferintă puteti scăpa de suferintă!"; pentru că Mântuitorul a făcut atât de multe fapte mari: dreptate, învătături etc. Să măsurăm cu 90 de grade un unghi. Mai mult: a înviat mortii si multe altele. Se facem unghiul de 180 de grade. Dar n-a mântuit lumea prin asta. Misiunea Mântuitorului a fost tocmai asta, să mântuie lumea prin suferintă. S-a răstignit pentru noi si atunci unghiul a devenit de 360 de grade, desăvârsit. Adică, atunci a fost biruit satana. Mântuitorul era pe Cruce si se văita satana. De aceea Crucea este atât de puternică împotriva duhurilor rele, pentru că se zice: „în numele Tatălui (Care înseamnă toată înăltimea) si al Fiului (toată adâncimea) si al Sfântului Duh (toată lătimea)". Adică se evocă Sfânta Treime. Si s-a constatat că fuge dracul de Cruce! Deci, prin suferintâ s-a biruit satana. Diferenta între dramă si tragedie e că în dramă eroii biruiesc, în tragedie eroii sunt înfrânti. Noi nu avem tragedii. Avem numai drame. Eroii nostri au biruit, toti! Dovada este că Mântuitorul, Care este de-a dreapta Tatălui, a zis: "Vi s-a dat toată puterea, în cer si pe pământ". Si a mai zis ceva care ne priveste direct: "îndrăzniti! Eu am biruit lumea!" Cine a biruit? Satana? Cine a biruit? Cei care au lovit? Cei care L-au răstignit? De aceea, suferinta aduce foarte multă smerenie. Numai atât: să se facă pentru marele Adevăr. Pentru Hristos. Că noi cerem harul lui Dumnezeu. Fără harul lui Dumnezeu nu se poate nimic, pentru că zice Hristos: "Fără de Mine nu veti putea face nimic". El e tulpina, noi suntem mlăditele. Nu pot, nici mlădita, nici mugurii, nici frunzele, fără vită. Si atunci, din momentul din care nu putem face nimic fără puterea lui Dumnezeu, cerem harurile Lui ca să putem face. Dar Dumnezeu nu dă harul ca la un milog. îti dă ca să te ridici, să rupi din tine pentru altii, să-ti pui viata interioară la punct, să gândesti frumos, să stii să suferi pentru adevăr! Si chiar pentru fratele tău. Atunci harurile vin din abundentă. Să stii să ceri, dar nu cu o mână întinsă, tigănească!

Cum putem căpăta smerita smerenie si care sunt roadele ei? - Hai să vă spun, ca să mă întelegeti, ca să nu vorbim si noi, rationalizând-o. Smerita smerenie. Despre asta vorbim. Si, din momentul în care smerita smerenie se adânceste cât mai mult, trăiesti cât mai mult într-o stare de plăcere, de bucurie, de eliberare; iar toate aceste lucruri vin fără să se vadă si fără să se discute. Te ajuti pe tine si pe toti ai tăi, care nu mai sunt în lumea aceasta. Atunci nu mai esti un ins. Esti un univers, un microcosmos, în care se oglindeste un macrocosmos, adică o lume întreagă, dacă trăiesti aceste lucruri. Trei lucruri cere Dumnezeu de la noi, si ne cere cu ardoare: umilintă, umilintă, umilintă! Si „lăsati-Mă pe Mine mai departe!" Fără însă să renuntăm la treburile care ne aduc pâinea cea de toate zilele. Dar peste tot în inima mea să fie prezent Hristos! Iată, bunăoară, se pun probleme în lumea nevoitorilor, în lumea trăitorilor, probleme de mântuire, de existentă duhovnicească. Nu prea sunt pentru o mare nevointă. Sunt mai mult pentru o mare trezvie! 0 permanentă; o vibratie continuă. Această figură de stil nemaipomenită a pus îngerii în miscare si ei au apărut, în fel si fel, cu multă smerenie, slujind pe oamenii acestia smeriti. Da. Sunt mai mult pentru o stare de trezvie continuă. Starea de mândrie e stare drăcească, absolut diavolească. Mică sau mare. Si nu trebuie să ne crutăm nici cea mai mică greseală. Nu trebuie să ne temem, dacă se greseste. Nici o nenorocire nu înseamnă ceva. Nimic nu este pierdut, atâta vreme cât credinta este în picioare, cât sufletul nu abdică si capul se ridică din nou! Adică există putinta de iertare, dar, cum spun, să o ai ca un viteaz, ca un erou al lui Hristos si numai al lui Hristos, oriunde ai fi. Starea de nevointă nu este rea si n-avem dreptul să desfiintăm lucrul acesta. Dar nu numai starea de nevointă. Sau nu trebuie apăsat numai pe nevointă, ci mai mult pe starea de vibratie, de prezentă si unire a inimii tale cu inima lui Dumnezeu, prin diferite rugăciuni. Dacă se poate, „Doamne lisuse...".

Victor las-o mai ușor! Am fost colegi de seminar noi doi! Mai tii minte prin ce probleme ai trecut in anul 5 de seminar, când luai prafuri? Hai sa ne rugam unii pentru alții si te rog sa nu mai intretii astfel de tensiuni! Nu îți fac bine nici tie nici altora! Succes in viața si las-o mai ușor cu razboirea!

Un om care nu a cunoscut smerenia, dar vrea să se întoarcă la Dumnezeu, cum se poate întoarce? Ce trebuie să facă? - Fratii mei, la Dumnezeu nu există un trecut rău, din momentul în care este un prezent bun. Te-a iertat si Dumnezeu. Dacă te-a iertat, te-a iertat definitiv. Numai să continui o viată bună ca să meriti într-un fel, cu harul lui Dumnezeu, această iertare. Nu se pune problema, e iertat. Avem atâtea cazuri. Avem pe Moise Arapul, care a fost tâlhar. Avem pe Varvar, care a fost tâlhar Si sunt sfinti. Dar si-au revenit, s-au căit amarnic. La Dumnezeu, dragii mei, dacă este inima smerită si înfrântă, mare e mila Lui. Eu am fost - iertati-mă că vă fac o confidentă eram în pădure, în pustie, si am fost atacat de satana într-o formă foarte dură. Si încercam un act de smerenie în fata lui Dumnezeu, că "sunt nimic"... In sfârsit, mă fortam. Si-am fost eliberat Si am zis- citind din Vietile Sfintilor -, am strigat tare, fără să mă mai jenez, mă auzeau, poate lupii: Mare mai e un om smerit în fata lui Dumnezeu! M-am mcurajat foarte mult si am văzut că harul lui Dumnezeu m-a ajutat, căci eu n-am putut să mă măsor câtă smerenie am. Căci nu m-am putut vedea decât mai putin smerit decât toti oamenii de pe lumea asta.

Mai colegu mai tii minte can faceai pe tine la gradinita ? tot nu te-ai vindecat ? acum vad ca duci si la gura ....

NU ȘTIȚI CE CERETI !

Prin faptul ca nu ti-ai dat numele, dovedesti lipsa ta de credibilitate.

Spre stiinta sutanistilor (adica a purtatorilor de sutana), ce tot fura si improasca cu minciuni pe unde apuca, o scanteie de intelepciune nu cred ca v-ar strica. Luati aminte: Traiesc in lumea cu minciuni… Realu-i cufundat in umede mistere. Sunt suflete reci ce mint ca zambesc, Sunt masti colorate pe suflete negre, Si morti ce mint ca traiesc. * E-o lume nebuna si rea Ce minte si-nsala intruna. Si-au ridicat la rang de cinste Distinsa si iubita, ea… Minciuna. * Sunt lacrimi ce plang in surasuri, Tristeti ce se-ascund dupa zambet. Dar sunt si zambete murdare Ascunse in plansuri de jale. Atatea ascunde un zambet... * Sunt masti care ma striga-ntruna Sa-nchei eu legamant cu ele? Dar eu nu voi vrea niciodata S-ascult chemarea vinovata, Sa vreau in viata mea minciuna. * Au fost in viata mea prea multe Si multe stiu ca au sa fie, Dar eu am sa raman la fel Caci am in viata mea un tel, Sa ma inalt spre vesnicie. * Eu rad cand rad si plang cand plang Cu masti eu nu am legamant. In lumea plina cu minciuni, Eu am sa fiu ceea ce sunt!

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE ne informează: Întrucât Asociația Secular-Umanistă din România (ASUR) desfășoară în aceste zile o campanie agresivă de dezinformare prin mass-media printr-o serie de informații eronate referitoare la sprijinul financiar de la bugetul de Stat pentru Cultele religioase cu scopul vădit de manipulare a opiniei publice, Patriarhia Română reamintește următoarele: Statul român nu plătește integral salariile personalului clerical și neclerical, ci asigură doar o contribuție de aproximativ 60% la salariile acestora. Restul salariilor (comparabile cu cele ale profesorilor din Învățământul preuniversitar), impozitele, asigurările de sănătate și contribuțiile sociale sunt plătite din fondurile proprii ale unităților bisericești. Această situație este consecința secularizării averilor bisericești de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1863), atunci când Biserica a fost deposedată de sursele de întreținere, iar Statul român și-a luat angajamentul de a sprijini de la bugetul public salarizarea personalului deservent și întreținerea lăcașurilor de cult. În prezent, cea mai mare parte a proprietăților bisericești nu au fost încă retrocedate proprietarilor de drept. De remarcat faptul că sumele plătite de unitățile bisericești pentru plata impozitelor și asigurărilor sociale aferente salariilor personalului deservent sunt aproximativ egale sau depășesc valoarea contribuțiilor la salarii primite de la bugetul de Stat. De exemplu, în fiecare lună valoarea totală a contribuțiilor la salariile personalului din Administrația patriarhală este de 557.472 lei, iar suma plătită de Patriarhia Română la bugetul de Stat pentru impozitele pe salariile integrale, asigurări de sănătate și contribuții sociale este de 575.087 lei. Oricine poate constata faptul că ceea ce se primește de la bugetul de Stat sub forma sprijinului salarial se întoarce la bugetul public prin plata impozitelor și a contribuțiilor sociale aferente. Din cei 14.231 de preoți și diaconi ai Bisericii Ortodoxe Române, peste 1.000 sunt salarizați exclusiv din fondurile proprii ale unităților bisericești, iar aproape 1.500 din cei aproximativ 17.000 de salarizați neclericali sunt plătiți integral de Biserică. Precizăm că personalul bisericesc clerical și neclerical se numără printre categoriile socio-profesionale din România cu cele mai mici salarii. În numeroase comunități din țară, în special din mediul rural, din cauza sărăciei și a migrației în străinătate, preoții nu mai reușesc să-și completeze salariile din fonduri proprii, pentru majoritatea acestora sprijinul salarial de la bugetul de Stat reprezentând unicul venit sigur pentru întreținerea familiei. De reținut este și faptul că anual sumele alocate în bugetul de Stat pentru cultele religioase reprezintă doar 0, 4 % din buget, adică de peste 10 ori mai puțin decât sumele alocate pentru învățământ și sănătate. Referitor la personalul monahal, precizăm că Statul nu plătește integral salariile a 10.000 de călugări și călugărițe. Din cei aproximativ 8. 500 de călugări și călugărițe ortodocși, numai starețul/stareța și preotul slujitor din mănăstiri primesc contribuție de la bugetul de Stat la salariu, adică doar câteva sute de persoane. În ceea ce privește cei aproape 7. 700 profesori de religie, menționăm faptul că aceștia au același statut cu celelalte cadre didactice din învățământul românesc și sunt salarizați de Ministerul Educației. În acest sens, considerăm că prezența religiei în programa de învățământ din școlile publice este un drept câștigat de poporul român în Decembrie 1989. De altfel, potrivit sondajelor și studiilor sociologice realizate în ultimii 15 ani, majoritatea românilor apreciază rolul orei de religie în formarea și educarea tinerei generații. Statul român nu oferă subvenții de la bugetul de Stat pentru opera social-filantropică a Bisericii! Cele aproximativ 55 de milioane de lei folosite în anul 2011 de Biserica Ortodoxă Română pentru susținerea celor aproximativ 700 de instituții social-filantropice destinate tuturor categoriile sociale defavorizate de care beneficiază în mod constant aproape un milion de români săraci provin exclusiv din fonduri proprii și donații ale credincioșilor. În același timp, Patriarhia Română și alte eparhii din țară derulează cu succes programe social-educaționale la nivel național din fonduri europene (Hristos împărtășit copiilor, Alege școala! etc.) ai căror beneficiari sunt zeci de mii de copii, adolescenți și tineri, iar la nivel local există numeroase proiecte sociale derulate de eparhii în parteneriat cu autoritățile locale și alte ONG-uri. Pentru corecta informare a opiniei publice, precizăm faptul că, potrivit Codului fiscal (art 15, alin. f), cultele religioase sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru: venituri obținute din producerea și valorificarea obiectelor și produselor necesare activității de cult, potrivit legii, venituri obținute din chirii, alte venituri obținute din activități economice, venituri din despăgubiri în formă bănească, obținute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate, cu condiția ca sumele respective să fie utilizate, în anul curent și/sau în anii următori, pentru întreținerea și funcționarea unităților de cult, pentru lucrări de construcție, de reparație și de consolidare a lăcașurilor de cult și a clădirilor ecleziastice, pentru învățământ, pentru furnizarea, în nume propriu și/sau în parteneriat, de servicii sociale, acreditate în condițiile legii, pentru acțiuni specifice și alte activități nonprofit ale cultelor religioase, potrivit Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor." Această prevedere din Codul fiscal se fundamentează pe art. 29, alin. 5 din Constituția României, dezvoltat în Legea cultelor nr. 489/2006, unde se menționează: Statul român recunoaște cultelor rolul spiritual, educațional, social-caritabil, cultural și de parteneriat social, precum și statutul lor de factori ai păcii sociale (art. 7 alin. 1); Autoritățile publice cooperează cu cultele în domeniile de interes comun și sprijină activitatea acestora. (art. 9 alin. 3). Trebuie menționat că în momentul elaborării Codului fiscal, ținănd cont de faptul că cea mai mare parte a proprietăților bisericești nu a fost încă retrocedată Bisericii, legiuitorul a avut în vedere identificarea unor surse de finanțare pentru întreținerea lăcașurilor de cult și a celorlalte clădiri bisericești, precum și a lucrării social-filantropice și educaționale desfășurată de Culte în beneficiul populației, care este incomparabil mai amplă și eficientă decât cea a ONG-urilor. De altfel, în toate țările europene există facilități fiscale pentru Culte condiționate de folosirea fondurilor strict pentru activitatea specifică desfășurată în societate. În același timp, pentru activitățile economice desfășurate prin societăți comerciale, Cultele plătesc taxe și impozite potrivit legislației în vigoare asemenea tuturor agenților economici din țara noastră. În România, potrivit statisticilor oficiale, sunt 20.240 de școli cu personalitate juridică și arondate, iar nu 4. 700 de școli așa cum dezinformează reprezentanții asociației seculare, adică de peste 4 ori mai multe instituții de învățământ. Dacă astăzi în România se închid spitale și școli, aceasta se întâmplă nu din cauza Bisericii Ortodoxe Române, ci ca urmare a scăderii numărului populației, inclusiv a celei școlare.

este incredibil ce se intampla oameni buni. tara e plina de impostori….cu acte in regula bineinteles. stiti voi cine este acest cezar axinte care este promovat aici si pe youtube !!! desigur ca nu. domnul parinte este un fost camatar din constanta, fost tovaras al unui alt camatar renumit pe nume aldea nicolae, care daca nu ma insel a si fost condamnat in 2012.nu-mi vine sa cred ca biserica aduna in jurul ei asemenea oameni ! daca verificati cu adevarat cele spuse de mine veti vedea adevarul gol golut.