Peste două milenii de istorie. Poveștile nespuse ale Histriei (III)

286

Articole recomandate

Cum spuneam în ediția anterioară, cel mai vechi oraș atestat de pe teritoriul României, Histria a fost o colonie întemeiată în secolul VII î. H de către grecii ionieni din Milet, și a avut o existență neîntreruptă, timp de 13 veacuri. Am prezentat până în acest moment povești ce i-au avut în prin plan pe eroii și pe binefăcătorii orașului, oameni din conducerea cetății, nobili, soli sau militari de înalt rang.

Vom vorbi acum și despre histrienii simpli, obișnuiți, oameni care au locuit în cetate sau în împrejurimile acesteia. Deși conțin povești triste, pietrele lor funerare sunt de natură să ne ajute să aflăm detalii extrem de interesante despre traiul la Histria în urmă cu mai bine de 2000 de ani. Un monument funerar (recompus din două fragmente descoperite în anii 50) datează din epoca elenistică, mai exact din secolul IV î. H., o perioadă în care Histria era un polis grecesc aflat în maximă dezvoltare.

Textul în greaca veche a fost tradus astfel de către epigrafiști: „Hediste, fiica lui Evagoras. Care dintre muritori a avut parte de o inimă atât de împietrită încât să nu verse lacrimi pentru soarta ta, copilă? Tu, care prin frumusețe și cumințenie îndreptățeai oricâte nădejdi, Hediste, ți-ai prăpădit tinerețea înainte de a fi atins vremea nuntirii...”



Reputatul istoric DM Pippidi considera că numele Hediste este un superlativ feminin al cuvântului „plăcut”, „dulce”. Stela funerară a fost pusă cel mai probabil de către părinții fetei, o tânără a cărei vârstă exactă nu este menționată, dar despre care știm că era în pragul unei posibile căsătorii, a unei posibile „nuntiri”.

Dacă facem analogii cu alte inscripții similare din Scythia Minor (ex.cu stela Ceciliei Artemisia de la Tomis) putem spune că Hediste era o tânără cu vârsta între 13 și 16 ani. O astfel de afirmație este întărită de dovezi istorice potrivit cărora, în Grecia Antică (inclusiv în colonii precum Mykta Skytia, Mica Sciției), vârsta de măritiș era una extrem de fragedă. Nu trebuie însă să raportăm situația ținând cont de prezent pentru că, în acele timpuri, vârsta medie de viață era de 35-40 de ani, departe de cifrele zilei de astăzi. Mortalitatea era una extrem de ridicată, iar bolile acelor vremuri nu făceau diferența între statuturile sociale ale histrienilor. Este drept că nu știm care este motivul pentru care Hediste a decedat de tânără, dar pentru că nu se menționează un sfârșit violent, putem presupune că a fost vorba de o moarte naturală, de o boală.



Dedicanții sau dedicantul stelei funerare (poate doar unul dintre părinți?) este, cu siguranță, subiectiv în descrierea Hedistei, dar el este singura sursă de pe urma căreia ne putem imagina personajul în cauză. Aflăm astfel din inscripție că tânăra „prin frumusețe și cumințenie” îndreptățea „orice nădejde”... Prin asta putem bănui că părinții săi speraseră ca fata să aibă parte de un trai lung și îmbelșugat, de o căsătorie cu o persoană de vază, din cetate sau din afara acesteia...



Moartea frumoasei Hedista a fost neașteptată și i-a șocat pe toți cei care au cunoscut-o („Care dintre muritori a avut parte de o inimă atât de împietrită, încât să nu verse o lacrimă pentru soarta ta, copilă?”). Povestea ei a supraviețuit, iar astăzi știm că a trăit la Histria acum peste 2300 de ani, știm că a fost „frumoasă și cuminte” și că s-a prăpădit înainte de a-și vedea visurile împlinite...Mergem mai departe, la o altă inscripție funerară, datată din secolul III d. H. Ea ne spune povestea tragică a unui bărbat care a fost cumplit lovit de soartă. Specialiștii în epigrafie ce au studiat acest text l-au tradus astfel: „Închinare zeilor subpământeni! Chrysippos al lui Sideros, fiind încă în viață, pus-am această lespede pentru mine, pentru soața mea Pome - fiica lui Ariston și pentru vlăstarele noastre: Ariston, care a trăit ani 4, Zouthis - care a trăit un an; Sideros care a trăit ani 10, Artemidoros - care a trăit ani 18, spre pomenire. Fiți fericiți! Fii fericit și tu, trecătorule”.

Acestea sunt doar câteva dintre poveștile Histriei... Sunt istoriile unor oameni de diverse ranguri, care au trăit, s-au bucurat, au suferit, au luptat, și au murit, în urmă cu doua milenii, sau chiar mai mult. Inscripțiile lor ne ajută să recompunem, piesă cu piesă, povestea acestui oraș extraordinar care a fost Histria.

Cristian CEALERA



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.4306 secunde