Constant colaborator al Trustului de presă "Cuget Liber", publicistul și poetul Iulian Talianu poate fi considerat unul dintre "veteranii" filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România, anul acesta împlinind 13 ani de când a devenit membru.
Adept al devizei "O informație corectă determină o atitudine corectă", poetul cu vocația iubirii a lansat, recent, o nouă carte la Editura Dobrogea, prilej cu care l-am abordat pe tema literaturii la mal de mare.
- Care considerați că este perioada cea mai prolifică pentru Filiala Dobrogea a USR? Și ce așteptați de la actuala conducere?
- Nu sunt atât de înțelept încât să pot răspunde la o asemenea provocare. Prima întrebare este potrivită pentru o altă adresă. Ar putea să răspundă la ea cei care au avut mari așteptări. Sau poate cei care întocmesc precum contabilii bilanțuri ori rapoarte de activitate. Eu știu că literatura se face pe cont propriu. O întrebare care nu a primit răspuns ar putea suna așa: cât de vie este filiala? E o întrebare care va fi privită cu interes. Ce să aștepți de la o filială care nu a avut un spațiu adecvat multă vreme? Noroc cu profesorul Ioan Popișteanu, un iubitor de carte și un om săritor la nevoie. El a fost un punct de sprijin pentru scriitori. Suflet mare. Dumnezeu să îl odihnească în pace. Să rămânem la filială. Ea trebuie să scape de câteva dileme mai vechi. Ele sunt cunoscute, așa că nu mai insist asupra lor. Noua conducere este o dilemă mai veche! La alegeri au fost multe murmure și voci care și-au strigat nemulțumirea. Presa locală a relatat despre ele la momentul potrivit. Ce rost are să mai dezgropăm morții? Câțiva colegi au amenințat că se vor muta în alte filiale. Nu știu dacă s-a mai întâmplat ceva.
Când spun că filiala trebuie să scape de câteva dileme mai vechi, mă gândesc că ea are nevoie de un manager. De un manager cultural, un scriitor care să aibă simțul realității, să scrie cu mult talent proiecte culturale. Dacă nu se întâmplă așa, există riscul să apară bisericuțe. Și, se știe, de obicei bisericuțele sunt frecventate de cei care se cred vulturi. Deși, potrivit unor reviste de specialitate, vulturii sunt pe cale de dispariție. Mă gândesc că în unele filiale ar fi mai puține zvârcoliri dacă ar exista un dram din echilibrul pe care îl arată Nicolae Manolescu, președintele USR. Un scriitor care merită respect, mult respect, este distinsul profesor Nicolae Rotund. E un bun cititor de cărți și, mai mult, este un critic literar cu autoritate, un scriitor al cărui cuvânt contează. Are greutate. Spre regretul meu, Nicolae Rotund a refuzat să își depună candidatura la șefia filialei, cu toate că m-am dus la el cu cimilituri, cu vorbe dulci și cu ple-căciuni. Nicolae Rotund a fost ale-gerea mea.
- Ați afirmat despre ultima dum-neavoastră carte de poezie că ar fi un fel de răzvrătire față de ceea ce se publică în ultima vreme în editurile din provincie. Ce vreți să spuneți?
- Că aștept să se facă regiunile. Să fie vorba de altceva. Glumesc. Am spus că în poezie e ca în dragoste. La nouă luni iese o treabă bună. Cărțile bune se scriu din dragoste față de cititor. Dacă dragoste nu e, nimic nu e. Am amintit de răzvrătire cu gândul la poezia leneșă și siropoasă pe care o întâlnim în unele cărți. Aveți un exemplu la îndemână: Târgul de carte Gaudeamus. Ați văzut, cărțile bune se vând. Cititorul este exigent, știe să aleagă. Nichita Stănescu mi-a dat câteva sfaturi într-o seară fascinantă, o seară în care fabulosul Nichita a recitat din poeziile mele. Sfaturile pot fi regăsite în prefața cărții mele de debut. Nu le-am uitat. Abia aștept ziua fericită când scriitorii din filială vor primi, vorba unui fost prieten, premii cinstite.
- Am auzit că pregătiți relansarea revistei TOMIS. Vă încumetați la o asemenea probă pe vremurile astea?
- Încerc. Revista era pe piață până acum, dacă nu treceam printr-o întâmplare năstrușnică. Povestea e lungă, așa că n-o mai dezvolt acum. Eu am pregătit șampania. Pot să spun că revista e gata în proporție de 99 la sută. Aștept cu nerăbdare ca directorul onorific al publicației să ia o hotărâre și să-mi spună când provocăm evenimentul.
