Radu Beligan, un cinic plin de candoare

Dacă arta este viață, și nu raționament, așa cum susținea Pirandello, atunci "Egoistul" a fost un spectacol formidabil al ființării. Ființarea lui Radu Beligan.
La 91 de ani, actorul a pășit luni seară pe scena Casei de Cultură, ocazie cu care, din nou, i-am putut vedea puterea. De a fi autentic interpretând personajul – un bătrân rămas singur cu sine însuși, deși înconjurat de anexe ale iubirii sau ale compromisului: familia. Autor de vodeviluri, ajuns la vârsta și statutul care îi permit să nu păstreze aparențele, Leon Saint-Pe îi seamănă, pe alocuri, personajului wildian Henry Wotton, fără a-și canaliza cinismul către distrugerea inocenței. Și asta pentru că, în familia lui Leon, inocența lipsește.
Acuzat constant de egoism și lipsă de sensibilitate, pentru că privește și verbalizează sincer realitatea, nefiind, însă, vulgar sau neplăcut, Leon își asumă principiul că timpul nu se pierde niciodată.
Este tată a trei copii cu nevoi financiare crescânde, fost soț al unei femei mult prea teatrale pentru a mai fi luată în considerare de restul familiei și partener al unei femei dominate de frustrarea pulsatilă de a avea ca iubit un bărbat neputincios. Bine plasat financiar, folosește cecurile pentru a-și cumpăra liniștea, ajungând sistematic la dorința cea de pe urmă: de a fi lăsat în pace.
În tot acest timp, mâna dramaturgului lucrează constant. Leon scrie piesa "Egoiștii", asistând la spectacolul pe care i-l oferă, volens nolens, familia, prietenul și doctorul său.
"Omul rămâne singur cu sine însuși și nu știe ce să-și spună", spune Leon, într-unul din rarele momente când este propriul martor al existenței sale. "De rușine nu se moare. Succesul șterge totul", mărturisește Leon, într-un moment de specularitate obiectivă.
În acest timp, îi privește pe cei din jur cu o candoare care poate fi explicată prin faptul că apele interioare, în sfârșit, s-au liniștit.
Trebuie remarcată interpretarea foarte bună a lui Mihai Niculescu, care a întruchipat un tip (sau, mai degrabă, o tipologie) ajuns la vârsta a doua, atât de conformist încât i se potrivește numele Bernard. Într-o negare profundă a realității, el nu acceptă faptul că soția îl înșeală, pe principiul: "Noi nu spunem nimic și răspundem cu tăcere. Așa se păstrează integritatea familiei".
Un spectacol impresionant, pe un text excepțional, scris de Jean Anouilh și regizat de Radu Beligan. Un spectacol care a făcut ca sala Casei de Cultură să devină neîncă-pătoare și care va fi prezentat în țară, în cadrul unui turneu care a debutat la Constanța. Un spectacol pe care directorul instituției, Gheorghe Ungureanu, va încerca să îl găzduiască din nou, în luna aprilie.

Replici memorabile
l "O lume poate fi creată din aparențe. Ce e fericirea? O filozofie de coafeză."
l "De rușine nu se moare. Succesul șterge totul"
l "Timpul nu se pierde niciodată"
l "În familia mea nu se divorțează"
l "Mama m-a sfătuit să nu iau față de artist, că ăștia obișnuiesc să gândească, iar asta nu se termină bine"
l "Omul rămâne singur cu sine însuși și nu știe ce să-și spună"

"Egoistul", de Jean Anouilh
Regia: Radu Beligan
Distribuție: Radu Beligan, Mihai Niculescu, Simona Bondoc, Damian Crâșmaru, Tomi Cristin, Sanda Toma, Cesonia Postelnicu, Lamia Beligan, Silviu Biriș, Medeea Marinescu