S-a stins flacăra lui Adrian Păunescu

Poetul Adrian Păunescu a încetat din viață vineri dimineață, la Spitalul de Urgență Floreasca din Capitală, unde a fost internat din 26 octombrie cu probleme cardiace, renale și hepatice. Doctorul Șerban Brădișteanu, șeful Clinicii de chirurgie cardiovasculară a Spitalului Floreasca, a declarat că inima lui Păunescu a încetat să bată la ora 7.15.
Poetul Adrian Păunescu a definit o generație prin înființarea cenaclului "Flacăra" și prin versurile sale. A fost numit poet de curte al lui Nicolae Ceaușescu după căderea comunismului dar cu toate acestea, el a rămas un nume în viața publică și politică românească.
Adrian Păunescu s-a născut la 20 iulie 1943, în Copăceni, județul Bălți, Basarabia. A fost poet, publicist și om politic. Păunescu și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la Bârca, județul Dolj, și a absolvit Colegiul Național "Carol I" din Craiova, ulterior studiind filologia la Universitatea din București.
A debutat ca poet în 1960, iar din 1973 a condus revista "Flacăra", din fruntea căreia a fost destituit în 1985. Între anii 1970 și 1980, Păunescu a devenit o figură importantă în presa românească. Cenaclul "Flacăra", pe care l-a înființat, și revistele pe care le-a coordonat au exercitat o atracție indiscutabilă asupra tineretului și a vieții publice din România.
După căderea comunismului, nu i s-a permis reîntoarcerea la conducerea revistei "Flacăra", astfel că, în toamna anului 1990, a fondat revista "Totuși, iubirea". În calitate de publicist a mai condus ziarul Sportul românesc, o scurtă perioadă, în 1999, și a realizat emisiuni de fotbal la Antena 1, participând, în calitate de invitat, la numeroase emisiuni pe teme culturale și politice la Tele 7 ABC, Pro TV, Realitatea TV.
La alegerile parlamentare din 2000 este ales senator pe listele PDSR - Dolj, în 2004 câștigă un nou mandat, pe listele PSD, în circumscripția electorală Hunedoara și deține funcția de președinte al Comisiei pentru cultură.
Printre cărțile publicate se numără "Cartea Cărților de Poezie" (1999), "Meserie mizerabilă, sufletul" (2000, poezii), "Măștile însângerate (2001, proză)", "Nemuritor la zidul morții" (2001, poezii), "Până la capăt" (2002, poezii), "Liber să sufăr" (2003, poezii) și "Din doi în doi (2003, poezii)". A lansat volume și înainte de 1989, printre care "Ultrasentimente" (1965, poezii, debut editorial), "Mieii primi" (1966, poezii), "Repetabila povară" (1974, poezii), "Pământul deocamdată" (1976, poeziii), "Manifest pentru sănătatea pământului" (1980, poezii), "Iubiți-vă pe tunuri" (1981, poezii) și multe altele. Volumul de poezii "Sunt un om liber" a fost retras de pe piață în septembrie 1989, atunci când a apărut, și a revenit în librării în martie 1990.

Pentru ultima oară la Constanța
Adrian Păunescu s-a aflat pentru ultima oară la Constanța în vara acestui an, în calitate de președinte al juriului Festivalului Național de Creație și Interpretare "Mamaia Copiilor", în baza bunelor relații pe care le avea cu Aurel și Liviu Manolache, organizatorii evenimentului.
Actorul ne-a povestit cum l-a cunoscut pe regretatul poet: "Eram în anul doi la facultate și am recitat din Bacovia la un festival făcut de Adrian Păunescu".
Astă-vară, Liviu Manolache a purtat o discuție de trei ore cu regretatul poet. Deși era bolnav, acesta i-a mărturisit, atunci, prietenului său, că se simte bine la Constanța, la festival, scoțându-și branula de la mână pentru că toate acele lucruri îi dăduseră putere. Totodată, și-a exprimat dezamăgirea față de scăderea nivelului de cultură din țară: "Dădea vina pe televiziunile care promovează tot ce e mai prost, în detrimentul valorii și a normalității", povestește Liviu Manolache.
Actorul crede cu tărie că, peste ani, Adrian Păunescu va căpăta un loc privilegiat în poezia românească: "Pot să spun că, în câțiva ani, Adrian Păunescu va fi reconsiderat ca unul dintre cei mai mari poeți ai României". "A fost un mare om de cultură ce a vegheat și sprijinit această mișcare culturală, căci Mamaia Copiilor nu este un simplu festival, ci o întreagă mișcare de cultură în favoarea tinerei generații", a mai spus Liviu Manolache.
Și Gheorghe Ungureanu, directorul Casei de Cultură Constanța, deplânge moartea lui Adrian Păunescu, amintindu-și că, astă-vară, la festival, nu a mai putut urca până la rândul 14, unde se afla juriul. "Se simțea foarte rău… Îmi spunea «Ungureanu, nu mai pot!» Și a rămas pe rândul 8, lângă mine…". "A fost un om deosebit", completează Gheorghe Ungureanu.
Vineri, sicriul cu trupul neînsuflețit al poetului a fost depus la sediul Uniunii Scriitorilor din România. Adrian Păunescu va fi înmormântat duminică, în Cimitirul Bellu, pe Aleea Scriitorilor.

Ultima poezie: De la un cardiac, cordial
De-aicea, de pe patul de spital, / Pe care mă găsesc de vreme lungă, / Consider că e-un gest profund moral / Cuvântul meu la voi să mai ajungă. / Mă monitorizează paznici minimi, / Din maxima profesorului grijă, / În jurul obositei mele inimi / Să nu mă mai ajungă nicio schijă. / Aud o ambulanță revenind, / Cu cine știe ce bolnav aicea, / Alarma mi se pare un colind / Cu care se tratează cicatricea. / Purtați-vă de grijă, frații mei, / Păziți-vă și inima, și gândul, / De nu doriți să vină anii grei, / Spitalul de urgență implorându-l. / Eu vă salut de-a dreptul cordial, / De-a dreptul cardiac, precum se știe, / Recunoscând că patul de spital / Nu-i o alarmă, ci o garanție. / Vă văd pe toți mai buni și mai umani, / Eu însumi sunt mai omenos în toate, / Dă-mi, Doamne, viață, încă niște ani / Și țării mele minima dreptate.