„Sunt mândru de anii mei, pentru că știu că n-am trăit degeaba”. Florin Piersic aniversează 86 de ani

Născut pe 27 ianuarie 1936 din părinți originari din Bucovina (mama originară din Valea Seacă, tatăl, medic veterinar, originar din Corlata), Florin Piersic și-a petrecut copilăria în Corlata, Pojorâta și Cajvana, apoi în Cernăuți și, ulterior, la Cluj, unde a urmat Liceul de băieți nr. 3 (azi Colegiul Național Emil Racoviță). Florin Piersic a fost descoperit de către actrița și regizoarea Elena Negreanu.

A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București (IATC, astăzi UNATC), promoția 1957. La doi ani după absolvire, Florin Piersic a debutat pe scena Teatrului Național din București obținând rolul titular în Discipolul diavolului. Au urmat Tragedia optimistă, Oameni și șoareci și Orfeu în Infern, piese care au scos în evidență geniul, naturalețea și prospețimea actorului. Are o bogată activitate teatrală la Teatrul Național din București).

Azi noapte (miercuri, 26 ianuarie – n.r.) a postat pe pagina sa de socializare următorul mesaj: „În urmă cu patru zile. Scenă- recepția hotelului Leonard din Dusseldorf. Abia am intrat, împreună cu Ciprian, organizatorului turneului cu piesă “Străini în noapte”, în Germania. Schimbăm câteva vorbe. “Vorbiți românește?” În față noastră, politicos și gata să ne servească, un tânăr. Da, răspund. Ne privește, se apropie de mine și îmi spune: „Știți, am auzit că va veni în hotelul nostru Florin Piersic. Oare e adevărat? Tare mi-aș dori să îl întâlnesc, să îi strâng mâna”. N-ați văzut momentul. Îi întind mâna și îi spun: “Mă recomand. Mă cheamă Florin Piersic”. Aș fi dat orice să îl fotografieze cineva, să va pot arată figura lui. Va dați seama, cu părul așa, aproape alb, că pentru rolul Hemingway pe care am fost la un pas să îl joc acum vreo doi ani, cu câte un rîd- ușor-,  în plus, pe ici, pe colo pe figura, că  deși mai blând, nici pe mine nu mă iartă timpul,  omul săracu’ nu m-a recunoscut, dar mare i-a fost bucuria să ne întâlnim, iar mie tare mi-a fost drag de el și de întâlnirea excepțională cu publicul din Dusseldorf-în teatrul superb pe care îl vedeți în fotografie- și din sala Capitol din Frankfurt. Cum s-ar zice am sfârșit anul trecut cu călătoria în Dubai și l- am început pe asta nou, bine, tot cu o călătorie, așa că nu prea am vreme să mai stau să socotesc că astăzi împlinesc o…vârstă. Dar să știți ceva, sunt mândru de anii mei, pentru că știu că n-am trăit degeaba.

N-a venit încă momentul, nostalgiilor și al tristeților. Știți de ce? Pentru că am parte de afecțiunea, îndrăznesc să spun chiar iubirea voastră pe care o simt când va am alături într-o sala de teatru, sau când va întâlnesc- întâmplător - în față unei recepții de hotel, la mii de kilometri de casă.

Să fiți la fel de siguri că și eu va iubesc! Și faceți bine și mai opriți și voi anii ăștia din goana, să nu mai fugă așa repede, că mai am ceva planuri cu mine și cu voi!”.