Ziua Învierii Domnului, cunoscută și sub numele de Paști începe, din punct de vedere liturgic, în noaptea dinainte. La miezul nopții, când se spune că mormântul s-a deschis și a înviat Hristos. Chiar dacă românii participă în număr destul de mic la Sfânta Liturghie din această noapte sfântă, ei vin la Slujba Învierii, pentru a lua lumină. Apoi se duc pe la casele lor, revenind, diminea-ța, la biserică, în locurile unde se sfințește pasca și prinoasele.
În biserică, este obiceiul ca, în această noapte, să se sfințească pâinea numită pască, fie sub formă de anafură sau anafură ames-tecată cu vin (în Vestul țării).
Se spune că în prima zi de Paști nu e bine să mănânci ouă roșii, pentru că tot anul "îți va mirosi gura ca oul clocit" sau că e bine să mănânci ouăle nesărate, căci altfel ți se vor roși mâinile. În ziua de Paști se spune că nu e bine să dormi, că-ți ia strigoiul anafura dintre dinți, o vinde diavolului și nu mai ai noroc în casă.
După credința populară, e bine să ții minte cu cine ai ciocnit oul prima dată pentru că, dacă din întâmplare te rătăcești printr-o pădure, trebuie să-ți amintești cu cine ai ciocnit oul de Paști și imediat găsești drumul. Băiatul, dacă vrea să ciocnească oul cu o fată, îl încearcă să vadă dacă este tare, ciocnindu-l ușor de frunte. Fata încearcă oul băiatului în dinți.
Legat de mielul pe care îl consumă românii de Paști în vremurile noastre, putem spune că preparatul tradițional, drobul, s-a impus întâi în lumea urbană românească, apoi, prin imitație, și în cea rurală, ca un nou aliment, cu gust distinct, care a început să aibă un consum specializat, ritual.
Drobul a devenit, prin excelență, alimentul care se identifică, în actualitate, aproape complet - la fel ca pasca și ouăle roșii - cu sărbă-torile Paștelui.
"Tăierea mielului la Paște nu este altceva decât jertfa anuală a zeului din religiile precreștine", spune Ion Ghinoiu, în lucrarea sa "Vârstele timpului". Sau are acest corespondent în religiile păgâne, suferind o resemnificare în creștinism. Mielul este însă, mai cu seamă, semnul "blândeții, al simplității, inocenței și purității. E unul dintre simbolurile Mântuitorului Hristos".