Un parcurs de viitor artist plastic, construit la Colegiul de Arte „Regina Maria”

Pe Iustina am cunoscut-o chiar înainte de a intra în vacanță, în sala de ceramică a Colegiului Național de Arte „Regina Maria” din Constanța, unde este elevă în clasa a XII-a. Iustina a descoperit ceramica din clasa a V-a, iar de atunci, orele petrecute în atelier au devenit refugiul ei, locul unde trăirile unei adolescente se transformă în artă. 

„Îmi place să transform ceva care, atunci când îl vezi inițial, pare că nu e nimic și după ce lucrezi în el iese ceva cu totul deosebit. Lucrez acum la un vas arhitectural ridicat la mâna liberă. Îi mai fac câteva trepte, îl mai ridic un pic și în interior îi mai fac câteva structuri arhitecturale. De obicei mă inspir din natură și mai adaptez și lucrările de la alți artiști, cu ce îmi place mie și le pun pe hârtie și văd ce iese", a declarat Iustina Iamandi.

Profesoara care o îndrumă să-și perfecționeze arta spune că Iustina vede detalii pe care alții nu le observă. Are răbdare, delicatețe și o legătură profundă cu materialul pe care îl modelează.

„Lucrările ei sunt extrem de structurate și este o perfecțiune. Gândiți-vă că tot ce ați văzut este ridicat la mâna liberă, nu este făcut după o formă, nu are o formă de ghidare și în toată această poveste există captivitatea. Deci acel diamant este ținut într-o cușcă, iar lupta ei este aceea de a se releva și a ieși la iveală. Ceea ce face ea pe toate planurile este, cred eu, să ne arate normalitatea. Este un reper, spuneau și profesoarele de sport, este un reper pentru generațiile viitoare", a explicat Crinela Popescu, profesor secție ceramică.

Multe dintre obiectele ei au fost deja expuse la evenimente ale școlii, la concursuri și olimpiade, unde a obținut premii importante, iar colegii o privesc ca pe un exemplu de perseverență. Adolescenta are și alte pasiuni pe lângă ceramică. Este membru al Organizației Naționale Cercetașii României de 10 ani, iubește baschetul, călătoriile, îi place să citească și să facă puzzle-uri. Pentru Iustina însă, cel mai important nu este să fie remarcată, ci să rămână autentică.

 

„Îmi plăcea de când eram mică să mă joc cu plastilina și mama m-a dus la cursurile de ceramică și după am venit la Arte, în clasa a V-a, și mi-a plăcut foarte mult. Anul trecut am obținut premiul I la Olimpiada Națională de Ceramică. Am avut emoții, au fost 13-14 concurenți, am avut două probe și a fost o experiență foarte frumoasă", a relatat Iustina.

Povestea Iustinei nu este doar despre ceramică. Este despre curajul de a-ți găsi vocea, despre sinceritate și despre puterea de a transforma emoțiile în creație.