Muzeul de Artă Constanța găzduiește, în perioada 4
septembrie – 5 noiembrie 2024, expoziția UNDE SUNTEM? a artiștilor Florentina
Voichi și Mircea Roman. Expoziția este curatoriată de Mădălina Mirea și va fi
vernisată miercuri, 4 septembrie 2024, ora 17.00.
Un vast proiect expozițional, desfășurat în ultimii trei
ani, în importante galerii și muzee din țară, ajunge, în acest început de
toamnă și la Constanța. Este vorba despre o expoziție de sculptură și pictură,
semnată de către artiștii Mircea Roman și Florentina Voichi. Expoziția propune
publicului o interogație asupra locului și rostului nostru în univers,
explorând relația dintre om și propria sa corporalitate, sugerând adesea stări
de introspecție, alienare și fragilitate. Demersul constituie, în același timp,
o pledoarie pentru reziliență, pusă în operă de două importante figuri ale
artei contemporane românești.
Punctul de plecare în acest periplu imaginar îl
constituie piesa de muzică contemporană Where Are You?, compusă de muzicianul
ceh Ondrej Adámek, piesă ce a fost prezentată publicului de la noi cu ocazia
Festivalului George Enescu, în 2020. Cu o structură discontinuă, piesa abordează întrebări fundamentale legate de
prezență și absență, de căutare și pierdere. Similar, cei doi artiști,
abordează separat dar complementar, acest sentiment de profundă neliniște.
Astfel, titlul expoziției Unde suntem? poate fi decodat atât ca o interogație
ontologică, dar și ca o expresie artistică a stărilor de dislocare și confuzie,
caracteristice vremurilor contemporane.
Unul dintre cele mai mari nume ale sculpturii românești
actuale, Mircea Roman a dobândit, încă de acum trei decenii, o recunoaștere
internațională. Lucrările sale monumentale, fragile și impozante în egală
măsură, constituie o reflecție asupra omului în raport cu forțele care-l
modelează, fie că vorbim despre istorie, societate sau propriile lupte
interioare. Corpuri fragmentate, alungite sau distorsionate, induc stări emoționale
complexe, ce clamează, deopotrivă, fragilitatea dar și capacitatea noastră de a
îndura. Supuse unui complex proces de metamorfoză, figurile sale sunt spirite
vii, încorsetate într-un spațiu limitat. Ochii, de un negru obsidian, al
sculpturilor sale cu caracter egiptean, sunt ațintiți frontal, confruntând
istoria, societatea, propriile temeri, cu un tremendum sacru, dublat de o
îndrăzneală prometeică.
De cealaltă parte, Florentina Voichi utilizează în
lucrările sale o gamă largă de texturi și forme geometrice, cu care generează
compoziții riguroase și misterioase, ce oscilează între figurativ și abstract.
Preocupările sale țin de teme legate de natură, de peisaje urbane, dar și de o
elaborată corporalitate, combinând realitatea cu elemente de fantezie și
abstractizare. Formele naturale, adesea idealizate, evocă relația esențială și
necesar armonioasă dintre umanitate și mediu. Mijloacele sale de introspecție
recurg la un bogat inventar de simboluri, în dorința constantă de a structura și
ordona haosul lumii înconjurătoare, în încercarea perpetuă de a găsi, prin
contemplare, pacea interioară.
Cei doi artiști trăiesc împreună într-o lume
cvasi-abstractă, în care discreția este o armă eficientă, în care zgomotul și
furia sunt estompate de foșnetul pensulei și de ritmul de daltă pe lemn, izolați
în mijlocul celor mai aglomerate intersecții, privind perplecși la ce-i
înconjoară. Forța creației lor se hrănește cu contradicții, pe care le
transformă în forme gracile și suave, precum albinele mierea. (Mădălina Mirea)