Cum mi-am petrecut sfârșitul BAC-ului

Un inspector cu fustă, angajat full time la autoritatea supremă școlărească din județ, opinează la tembelizor, pe un post local (nu spui care, să nu-mi scadă ăștia reclama din salariu), cum că, la proba de română scris de anul ăsta de la bac, liceenilor le-a fost solicitată creativitatea, inspirația, simțul critic și alte marafeturi de genul ăsta. "Să mori tu!", m-am zborșit eu la madama de la TV, neputând uita ce am pățit pe persoană fizică acum vreo doișpe ani, când am rupt zăgazurile creativității, inspirației și simțului critic la română scris. Am luat 6! Șaseeeee! După ce croșetasem scurt restul probelor, cu note numai peste 9!!!! Mi-au nenorocit toată media de la bac; bine că la facultate nu era luată în calcul.
Am avut norocul (pe termen lung) ca, la Palatul Pațachinelor, liceul "George Călinescu" adică-telea, să fiu antrenat în tainele literelor de un superprofesor, Dumitru Strungariu, un specimen ideal din rasa dascălilor, căruia îi mulțumesc și pe această cale pentru evoluția mea ulterioară. Timp de patru ani, acest profesor ne-a bătut la cap - câteodată brutal de sincer în ceea ce privea derapajele noastre de adolescenți scăpați din frâie - să nu învățăm comentarii, să nu devenim tono-mate, să ne folosim capul și nu curul, să judecăm un text cu mintea noastră cea proastă. Această creatură suplă, de 1,89 metri, cu ochi albaștri oțeliți, ce te goleau de orice minciună, de orice fiță, ne-a învățat că numai tâmpiții repetă ca un patefon stricat ce au emanat alți "critici". Drept urmare, ne-am prezentat toți la română scris rânjind siguri pe noi și fiind convinși că vom da comisia pe spate cu propriile noastre comentarii, nu cu ale altora.
Rahat și corupție! Am fost pedepsiți crunt pentru îndrăz-neala noastră: nu țin minte ca vreunul să se fi lăudat măcar cu un 8. Ce scandal, ce vuiet, ce zgomot! Iubitul nostru profesor (care ne fusese și diriginte în
acei ani amarnici) s-a luat de guler cu întreaga comisie de corectori, niște bătuți în cap de la licee de mâna a paișpea, făcându-i cu ou, cu oțet și cu muștar, de s-au zburătăcit în cele patru vânturi.
Degeaba, răul fusese făcut, iar gașca noastră s-a trezit cu cele mai proaste medii pe liceu. Nu am motive să cred că s-a schimbat ceva în mersul lucru-rilor: tinerimii române îi sunt repetate cu obstinație aceleași imbecilități pure, aceleași bălării scremute de cine știe ce specialiști. Dați-mi voie să nu cred că, la momentul actual, elevilor români le este asigurat mediul propice pentru a-și destupa energiile creative. Acele supape atât de necesare evoluției unei nații prin junimea ei sunt atât de îmbâcsite, că nici cel mai șmecher instalator din lume nu le poate da de cap.