Concurs Cum rămâne cu crimele comunismului?

Criminalii de război naziști, chiar dacă au, probabil, câte 143 de ani bucata și stau pitiți în special în țările latino-americane, nu pot dormi liniștiți nici acum. Parte din cauza cohortelor de fantome ale celor uciși în lagărele de concentrare, dar și mai mare parte din cauza vânătorilor Centrului Simon Wiesenthal, care scotocesc neobosiți lumea în lung și-n lat în căutarea torționarilor de la Dachau, Auschwitz, Büchenwald, Fagen sau Ravensbrück. Boșorogi smochiniți, care abia mai știu cum să ducă lingura la gură, sunt târâți în fața instanțelor pentru a da socoteală pentru ororile înfăptuite acum mai bine de jumătate de veac.
În comparație cu tabloul răzbunării evreiești, fresca ce înfățișează situația brutelor și privilegiaților regimului comunist de la noi pare lucrarea vreunui renascentist. "România este condusă și astăzi de comuniști", constată cu amărăciune Vasile Paraschiv, un bărbat care spune că a supraviețuit iradierii, bătăilor la tălpi și mângăierilor drăgăstoase cu săculețul de nisip peste țeastă. Un tip care a fost băgat în balamuc cu de-a sila, care a cunoscut toate binefacerile Spitalului 9, spitalului de nebuni de la Urlați sau rafinamentele stabilimentului de la Săpoca.
În oglindă, să punem momentul de sinceritate din 2004 al actualului prezident. Nu ăla cu "dragă Stolo", ci celălalt, din studioul TVR, când cu "măi, Adriene, cu ce-a greșit poporul ăsta de este silit, la atâția ani de la căderea comunismului, să aleagă tot între doi comuniști?". Nu pot trece în revistă, aici și acum, cele mai importante derapaje ale nației noastre de-a lungul istoriei (se întâmplă chiar acum, priviți cine are puterea în țara asta), dar e limpede că, în România, avem o formă specială de capitalo-comunism.
În 1989 s-au schimbat doar liderii, legile au fost altfel numerotate, Marea Adunare Națională a fost rebotezată, s-a mai dat drumul la robinetul libertăților individului, pe ici, pe colo, însă, în esență, cam tot aia e. Partidul nu a murit, PCR s-a reinventat, s-a disimulat în câteva partide, indiferent că erau "istorice" sau nou-născute.
Nomenclaturiștii s-au convertit peste noapte în oameni de afaceri și/sau politicieni cu vederi largi, social-democrate, democrate și liberale. Dar reflexele au rămas. Iar progeniturile lor, crescute la umbra găunoșilor lor părinți, au asezonat moștenirea genetică cu mirodeniile unei așa-zise societăți democratice. Haida-de!
Și ne mai mirăm că dăm în continuare șpăgi peste șpăgi pentru orice rahat, că cea mai uzitată formulă de salut este "auzi, n-ai vreo pilă pe la...?", că valorile reale sunt înăbușite de tăvălugul de snobism, prostie, ticăloșenie și burtă-verzime. Exact ca acum 20-30 de ani.
Vasile Paraschiv nu s-a resemnat, însă este destul de lucid pentru a realiza că demersurile sale se lovesc de surzenia și muțenia cronică a căpătuiților proveniți din eșalonul secund al PCR și acoliților acestora. Din păcate, pe Paraschiv și alții ca el nu-i poate ajuta nimeni. Nu mai are cine.