Impozitul pe construcții speciale va provoca valuri de concedieri
Impozitul de 1,5% pe construcții speciale ("taxa pe stâlpi") a adus, deja, în visteria Ministerului Finanțelor Publice, suma de 500 milioane de lei, din totalul de 1,4 miliarde lei cât a fost programat pentru acest an.
În prima fază, impozitul este suportat de agenții economici, din veniturile realizate. Cum nimeni nu e fraier să își diminueze profitul, oamenii de afaceri se vor strădui să recupereze noua cheltuială din buzunarul clienților. Drept urmare, vor majora prețul produselor și serviciilor.
De altfel, toate taxele și impozi- tele plătite de agenții economici, cu excepția impozitului pe profit și dividende, ajung să fie suportate de consumatorii finali, de că-tre populație, prin mecanismul pre-țurilor. Se poate spune, fără a greși, că impozitul pe construcțiile speciale din economie, introdus de Guvernul Ponta, este, în fapt, un bir pus în spinarea populației.
De altfel, chiar autoritățile statului au început să recunoască acest lucru. Niculae Havrilet, președintele Autorității Naționale de Reglementare în Energie, a afirmat, la sfârșitul săptămânii trecute, că facturile consu-matorilor casnici vor fi mai mari din cauza impozitului pe construcțiile speciale, întrucât legislația prevede că orice cost se regăsește în prețul final. Astfel, din cauza "taxei pe stâlpi", facturile energetice ale populației se vor majora cu 1 - 2%.
Creșteri mai mici sau mai mari se vor regăsi în facturile tuturor produselor și serviciilor, de la alimente până la automobile, locuințe și produsele de lux, de la serviciile medicale până la cele educaționale, culturale și de timp liber. În final, cele 7.086.717 de gospodării din România vor achita cele 1,4 miliarde lei, cât și-a programat Guvernul Ponta să încaseze din "taxa pe stâlpi", în 2014.
Statul extrage, în acest an, în contul acestui impozit, în medie de la fiecare gospodărie, suma de 197,55 lei. Fiecare dintre cei 19 milioane de cetățeni - consumatori (câți mai ră-măseseră în țară conform recen-sământului din 2011) plătește 73,68 lei pentru "taxa pe stâlpi". Pentru majoritatea populației țării, care trăiește modest sau sub pragul de sărăcie, noua cheltuială este uriașă.
Nivelul înalt al fiscalității este prin-cipala cauză a sărăciei din România. Potrivit Institutului Național de Sta-tistică, în trimestrul IV 2013, cheltu-ielile cu impozitele, contribuțiile și taxele au reprezentat 16,3% din cheltuielile gospodăriilor populației. În medie, fiecare gospodărie a plătit 390,22 lei pe lună. Trebuie spus că statistica oficială ia în calcul doar dă-rile achitate direct de către populație, nu și cele indirecte, suportate prin intermediul prețurilor, precum: TVA, accize, obligații fiscale și parafiscale ale agenților economici. Spre exemplu, în trimestrul IV 2013, fiecare gospodărie a cheltuit lunar, în medie, 463,35 lei cu TVA.
Solicitările de revizuire a impozitului pe construcții speciale sunt tot mai multe și mai insistente. Presiunile nu vin din partea populației, a elec-toratului, care ignoră efectele "taxei pe stâlpi" asupra bugetelor de familie, ci a mediului de afaceri. După ce au fost publicate normele de aplicare în "Monitorul Oficial" și au calculat cu cât le cresc cheltuielile cu construcțiile, agenții economici s-au luat cu mâinile de cap. În sectoarele în care procesul de fabricație presupune existența unor mari capacități de construcții speciale (precum rafinăriile, combinatele siderurgice, termocentralele, hidrocentralele, centrale nuclear-elec-trice, șantierele navale, porturile comerciale, canalele de navigație etc.), cheltuielile cu imobilele au crescut, peste noapte, de două, trei sau mai multe ori.
Agenții economici sunt între ciocan și nicovală. Dacă nu recu-perează noul impozit, de la consu-matori, prin intermediul prețurilor, riscă să se decapitalizeze, iar dezvoltarea lor viitoare va fi în pericol. Dacă majorează prețurile cu cuantumul taxei își pierd clienții, în favoarea concurenței. Oricum ar da-o, "taxa pe stâlpi" înseamnă pentru ei o povară teribilă, care îi va obliga să recurgă la măsura experimentată cu succes în timpul crizei economice: reducerea cheltuielilor cu forța de muncă, prin concedieri și amputarea salariilor.
Astăzi, tot mai mulți agenți economici din sectorul producției solicită revizuirea noului impozit, silindu-i pe guvernanți să recunoască faptul că acesta a fost le-giferat în grabă, pe genunchi, fără un studiu de impact.