7.000 de unități ale cooperației meșteșugărești și 61.000 de lucrători au dispărut în două decenii

161
7.000 de unități ale cooperației meșteșugărești și 61.000 de lucrători au dispărut în două decenii - fond7000deunitatiialecooperatiei-1675266640.jpg

Articole de la același autor

La începutul anului 2003, cooperația meșteșugărească avea un potențial economic puternic. Uniunea Națională a Cooperației Meșteșugărești - UCECOM cuprindea 8.700 de unități, din care: 1.600 de unități de producție, 6.000 de unități de prestări de servicii pentru populație și 1.100 de magazine de desfacere a mărfurilor. Cei circa 70.000 de cooperatori meșteșugari realizaseră o producție globală de 5,456 miliarde lei, în anul 2002.

Nu este de mirare că, la acea vreme, exista chiar și un minister special, Ministerul pentru Întreprinderile Mici, Mijlocii și Cooperație, a cărui unică preocupare a fost cum să pună șaua pe cooperatori. Politicienii râvneau la capacitatea de producție și comerț a cooperației meșteșugărești, la patrimoniul său imobiliar.

Declin abrupt al sectorului cooperatist

După două decenii, numărul unităților cooperatiste s-a redus de peste cinci ori. Potrivit UCECOM, în prezent, mai funcționează circa 1.700 de unități, din care: 200 de unități de producție, 1.300 de unități de prestări servicii și circa 200 de magazine.

Astăzi, în cooperația meșteșugărească activează circa 9.000 de lucrători, de 7,78 ori mai puțini decât în urmă cu 20 de ani. De asemenea, activează peste 125 de persoane cu dizabilități, încadrate în 30 de unități, inclusiv cele organizate ca unități protejate.


La rândul ei, producția sectorului cooperatist a scăzut dramatic. În prezent, sectorul cooperatist realizează venituri totale anuale de circa 450 de milioane de lei, un volum de 12,12 ori mai mic față de cel din anul 2002.

Activități diversificate

Principalele activități prestate de unitățile cooperatiste sunt:

- producția de: confecții textile și tricotaje, mobilă și articole din lemn, încălțăminte și marochinărie, artă populară și artizanat, confecții metalice și articole din metal, produse din mase plastice și alte materiale, dulciuri și arome alimentare etc.;

- servicii destinate populației și agenților economici: întreținere corporală și estetică umană, întreținere și reparații autovehicule, confecții și încălțăminte la comandă, reparații electrotehnice, electrocasnice și radio – TV, optică, bijuterii, construcții, prestări industriale etc.

În plus, în cadrul cooperației meșteșugărești se regăsesc următoarele activități conexe:

- activitate tehnico-științifică și social-culturală, în cadrul Fundației „Artifex”, care dispune de o agenție de formare și perfecționare profesională, un Institut de Studii și Cercetări Cooperatiste, o editură, un centru medical și un centru cultural-științific și de agrement;

- învățământ universitar în cadrul Universității „Artifex”, care are două facultăți acreditate (Facultatea de Finanțe – Contabilitate și Facultatea de Management – Marketing);

- învățământ preuniversitar în cadrul Fundației „Spiru Haret”, cu un colegiu și nouă licee tehnologice, centre de calificare și reconversie profesională, care derulează cursuri pentru aproximativ 1.500 de adulți;

- servicii hoteliere, derulate prin SC „Hefaistos – CM”, cu complexe funcționale în Mamaia și Sovata;

- sport de masă și de performanță, în cadrul asociațiilor sportive „Voința”;

- presă – gazeta „Viața CM”.



Cauzele declinului


Cine este de vină pentru dispariția a circa 7.000 de unități? În niciun caz politicienii. Cooperația este cea care n-a reușit să facă față schimbărilor din economia românească și concurenței mărfurilor străine.

Dificultatea cea mai mare a fost să-și găsească propriul drum într-o economie aflată în restructurare. Dispariția coloșilor industriali a lăsat zeci de unități cooperatiste fără obiectul muncii. Altele au fost lovite în plex de revoluția tehnologică. Mulți fotografi, ceasornicari și depanatori radio - TV au fost obligați să-și schimbe meseria sub impactul fotografiei digitale, al ceasurilor electronice și noilor generații de aparatură audio - vizuală. Iar importurile de îmbrăcăminte, încălțăminte și pielărie au decimat locurile de muncă din croitorii, cizmării și marochinării.


O vreme, cooperația a cochetat cu ideea că ar putea face producție de serie mare, dar competiția cruntă din piață și costurile uriașe au făcut-o să renunțe. Drept urmare, s-a repliat pe domeniile de activitate tradiționale.

Cele mai multe unități cooperatiste s-au închis în timpul crizei economice din anii 2008 – 2013. Au rezistat cele care au avut spații proprii. Numai cu producția, fără veniturile obținute din închirierea spațiilor disponibile, multe unități cooperatiste n-ar fi putut supraviețui. Chiar și așa le este foarte greu, iar obligațiile către stat sunt mult prea mari, pentru micii meseriași.

Pericolul cel mai mare îl reprezintă dispariția lucrătorilor calificați. În zilele noastre, nimeni nu vrea să se mai facă croitor, cizmar, ceasornicar sau bijutier. Motivația este legată în primul rând de câștiguri: prea mici în raport cu efortul depus. Nu-i de mirare că tinerii preferă să se angajeze paznici, decât să învețe meseria de cizmar. Câștigă puțin, dar nu fac nimic toată ziua.



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.5093 secunde