Antifrauda crește, evaziunea înflorește
Articole de la același autor
Antifrauda Fiscală, condamnată să piardă războiul cu evazioniștii
16 Ianuarie 2014
Și-n 2014, vom face chestiile care ni se par… fumate
06 Ianuarie 2014
Pilotajul și remorcajul maritim se pregătesc de "furtună"
30 Decembrie 2013
99,72% din firmele românești sunt IMM-urile
09 Decembrie 2013
Cresc salariile navigatorilor români din flota franceză
19 Decembrie 2013
Concursurile de la Direcția Generală Antifraudă Fiscală se țin lanț. Încă un lot de 300 de posturi de execuție a fost scos la bătaie de Agenția Națională de Administrare Fiscală. Proba scrisă este progra-mată pe 1 martie. Noii "recruți" vor fi integrați în armata celor 1.461 inspectori antifraudă, constituită în octombrie 2013.
Ce trebuie să înțeleagă plătitorul de taxe și impozite din această știre? Că nașterea instituției antifraudă nu s-a încheiat încă, fiind un proces în plină desfășurare? Că după noul concurs ar putea să urmeze altul și-apoi altul…?
Chiar așa, cât ar putea să mai crească Direcția Generală Antifraudă Fiscală? Dacă ținem cont de dimensiunile evaziunii fiscale din România, nici 10.000 de inspectori antifraudă nu ar fi de ajuns.
Luând în calcul doar evaziunea oficială, de 1,674 miliarde euro pe an, și presupunând că este generată de numai 30% din cei 1.066.506 de agenți economici activi, rezultă că armata lărgită la 1.761 de inspectori antifraudă ar trebui să controleze afacerile a 319.952 entități evazioniste. În medie, fiecărei echipe de doi inspectori antifraudă i-ar reveni 362 de astfel de firme. În câți ani ar putea ajunge pe la fiecare dintre ele? În trei, în patru sau în zece?
Pe de altă parte, cine poate garanta că doar 30% dintre agenții economici practică acest "sport"? De unde știm că evazioniștii nu reprezintă 50% sau 70% din total? Și apoi, cine poate băga mâna în foc că, după ce a scăpat de control și și-a luat papara, evazionistul nu va continua să-și facă de cap, pentru a-și recupera paguba? Istoria controalelor fiscale din ultimii ani demonstrează că după fiecare "furtună" iscată de autorități, "corabia evaziunii fiscale" s-a redresat și a pornit "cu toate pânzele sus" în căutarea "lânii de aur".
Pe bună dreptate, ajungi să te întrebi dacă noua instituție antifraudă va fi în stare să-și îndeplinească menirea, dacă va fi capabilă să extragă din economia subterană, în primele 6 luni de activitate, suma de 800 milioane până la 1 miliard de euro, stabilită de ministrul Finanțelor, Daniel Chițoiu.
Pentru a fi corect până la capăt, voi lua în calcul și ipoteza că neîncrederea mea este neîntemeiată și că așteptările față de Direcția Generală Antifraudă Fiscală sunt cam exagerate. Credeți-mă, nu am niciun fel de prejudecăți! Sunt gata să-i acord tot creditul acestei instituții de care depinde indirect bunăstarea fiecăruia dintre noi. Chiar m-am bucurat când am primit câteva sem-nale că Antifrauda a început să-și facă simțită prezența la Constanța.
"Am rămas surprins - mi-a povestit un amic - când ducându-mă la Cimitirul Central am constatat că firmele de pompe funebre au început să taie bonuri fiscale chiar și pentru flori. Așa ceva nu mi s-a mai întâmplat. Cum s-a produs… minunea? Am aflat că trecuseră cei de la Antifraudă prin sector."
După câteva zile de la acea convorbire, m-am întâlnit cu un tânăr inspector antifraudă. Omul citise articolele pe care le scrisesem despre instituția sa și mi-a spus că ar trebui să manifest mai multă încredere în forțele ei. Mi-a destăinuit că, spre deosebire de comisarii defunctei Gărzi Financiare, inspectorii antifraudă nu se duc în control unde vor ei, ci sunt trimiși la un "obiectiv" sau altul de către echipa care face analiza de risc.
Ca urmare, inspectorii antifraudă nu au libertatea să stabilească cine trebuie controlat la sânge și rupt cu sancțiunile și cine trebuie ocolit. "Dacă la Garda Financiară funcțio-nau telefoanele care stopau pe loc controalele, cu Antifrauda nu mai merge - a relatat tânărul. Se mai întâmplă ca vreun ștab sau politician să sune echipa de inspectori antifraudă aflată în control la firma sa. La început, individul este bățos. Imediat ce-l poftești să se adreseze conducerii ANAF, se înmoaie și închide telefonul."
Au trecut câteva zile și virusul neîncrederii a început să-mi dea iarăși târcoale. Ducându-mă să achit taxa anuală la cimitir, am intrat prin câteva magazine de pompe funebre, să văd cu ochii mei "minunea". Oricât am căutat - și mi-am dat toată silința - n-am văzut nici măcar un vânzător care să taie bonuri fiscale. Peste tot, casele de marcat erau puse… la închinat. "Minunea" despre care vorbise amicul meu ținuse numai trei zile.
La piață, același "film" cu aceeași "actori" de pe vremea Gărzii Financiare: legume și fructe de import, case de marcat – bibelou și evaziune fiscală pe față. Am intrat în vorbă cu un tarabagiu care vindea marfă turcească, la preț dublu față de hipermarket-ul din apropiere. L-am întrebat: "De ce nu eliberați bonuri fiscal? Nu vă e teamă că vă prind inspectorii antifraudă?"
Omul nu auzise de noua instituție. Încă era cu Garda Financiară în cap. "Da ce, nene, ăștia, cum le-ai spus, nu mănâncă cartofi și ceapă? Ehei, să știi matale câți zmei de-ăștia am hrănit noi, piețarii. Noi le-am umplut portbagajul, ei ne-au lăsat să ne câștigăm pâinea!"
De inspectorii antifruadă nu a auzit nici șoferul microbuzului în care m-am urcat ieri. În timp ce îi dădeam bancnota de zece lei, autovehiculul a pornit în trombă. Cu o mână pe volan, conducătorul auto mi-a întins restul. Cum naiba a reușit să numere cele nouă hârtii de câte un leu într-o fracțiune de secundă, nu voi afla niciodată. Un lucru este clar, omul avea o mare dexteritate în mânuirea banilor cu o singură mână, la 50 kilometri pe oră. O căpătase în urma unui exercițiu de ani și ani.
Am așteptat biletul, dar degeaba. Tipul avea doar două mâini: una pentru volan și alta pentru luat banii. Probabil că dacă ar fi avut și o a treia mână ar fi putut să o folosească pentru rupt bilete.
Eu, însă, nu m-am dat bătut. Am deschis gura să-i cer bucata de hârtie ce proba, în fața autorităților, că nu sunt un călător fraudulos, dar o frână mi-a închis-o. M-am trezit zburând peste persoanele grămădite în spatele meu, pe culoar.
Simțind că s-a produs dezordine în "imperiul" său, șoferul a întors capul spre mine și m-a executat cu o privire fioroasă. "Vinovat", am închis gura. N-am mai deschis-o decât pentru a-i spune: "Vă rog să opriți înainte de intersecție!"
Am privit lung în urma microbuzului care zbura cu biletul meu, cu tot și i-am urat șoferului: "Călca-te-ar Antifrauda!"
Comentează știrea
noni
5 februarie 2014
scenarist
Ioane tata, scenarist sa te faci, ca tare mult iti place sa povestesti. Un reportaj ''altfel'', dar sa fie primit ca nu ma deranjeaza. Sunt curos cum povestesti daca te pune ziarul sa scrii despre prostituate, cred ca ma sparg de ras. Sa incercam: Era un viscol teribil. Printre trunchiurile cernute ale copacilor, se ivi un trup de cadana inghetata. Disperata ca ii ingheata mainile se apuca sa faca disperata semne soferilor milosi. In cele din urma unul se indupleca si opri dandu-i speranta. Ea urca cu incredere spunand ca vrea sa-si incalzeasaca mainile in pantalonii lui. El accepta dar o intreaba inselator daca nu a inghetat si intre urechi, ca e dispus sa o ajute mai departe. Ea ofensata sa da jos exclamand SIKTIR, sper sa te prjnda CNADNR -ul! Fara rovignieta si sa ramai inzapezit! :))))))))))))))))))) Nu te supara Ioane, dar eu unul rad de mor ! :))))))))))))))) Incepe tu un reportaj si eu i-l termin, asta chiarar fi hilar :)))))))))))))))))
Articole pe aceeași temă
Joi, 09 Ianuarie 2014
Joi, 23 Ianuarie 2014
Marţi, 21 Ianuarie 2014
Luni, 20 Ianuarie 2014
Miercuri, 15 Ianuarie 2014
Vineri, 10 Ianuarie 2014
Joi, 09 Ianuarie 2014
Marţi, 24 Decembrie 2013
Luni, 23 Decembrie 2013