Anul în care noi am plătit impozite, iar ei le-au prăpădit

Lăsând gluma la o parte, trebuie să recunoaștem că, prin grija guvernanților noștri, 2013 a început admirabil de prost și se termină strălucitor de cumplit. Dacă ținem seama de felul în care a fost croit bugetul de stat pe 2013, lucrurile nu puteau ieși altfel. La "guler", acolo unde se află nevoile celor de la putere, croiala bugetară a fost generoasă, bogată; la "poale", unde sunt trebuințele fundamentale ale economiei, sănătății, învățămân-tului și educației, croiala a fost strâmbă, strâmtă și săracă. 

Este imposibil să-ți dai seama cine a avut mai mult de suferit din cauza acestui buget, dar nu există îndoieli în ceea ce îi privește pe câștigători. În 2013, alegătorii - contribuabili au făcut ce-au știut ei mai bine: au plătit taxele și impozitele. Aleșii au făcut ce-au știut ei mai rău: le-au prăpădit. 2013 a fost un an "psihiatric, freudian", cu o mulțime de acte ratate din partea Cabinetului Ponta: eșecul privatizării companiilor Oltchim și CFR Marfă, scandalul Roșia Montana și al gazelor de șist, blocarea reformei statului și multe altele. Dintre toate rateurile, impresia cea mai puternică a produs-o eșecul reformei fiscale. 

Sensibilele venituri bugetare au fost atât de afectate, încât au cedat emoțional în fața unei evaziunii fiscale mult prea vioaie, nereușind să se ridice la nivelul glorioaselor cheltuieli. Cine e vinovat că investițiile în infrastructură și-au luat un concediu de un an, că s-au construit mai puțini kilometri de autostradă decât oricând, că gradul de absorbție al finanțării europene este cel mai scăzut din UE, că fenomenul insolvențelor și falimentelor a explodat, că blocajul financiar dă pe de lături? Cine altcineva decât "moștenirea grea"! 

De un an și jumătate, Guvernul Ponta arată cu degetul spre Guvernul Boc, care stătuse cu arătătorul îndreptat spre Guvernul Tăriceanu, care arătase spre Guvernul Năstase, care dăduse vina pe guvernele Convenției Democratice, care aruncaseră pisica în curtea Guvernului Văcăroiu, care la rândul lui o zvârlise peste gardul Guvernului Roman, care… Guvernanții români au mare noroc, căci au de unde alege. Șirul celor ce le-au lăsat o "moștenire grea" este uriaș. E chiar îmbulzeală. La coadă stau: guvernele din timpul lui Ceaușescu și Gheorghiu-Dej, cele burghezo - moșierești, fanarioții, domnii pământeni, stăpânirea romană, Decebal, Burebista și șefii lui Homo Sapiens. 

Pentru varietate, Guvernul Ponta ar trebui să sară peste șir, la origini. De ce să nu-i incrimineze, direct, pe șefii preistoriei, pentru moștenirea lăsată și transmisă din guvernare în guvernare? Este chiar indicat, din moment ce modificarea Codului penal și Legea amnistiei țin de neanderthal-imul politic, de preistoria statului de drept.  Știu că unii dintre cititori nu vor fi de acord cu punctul meu de vedere. Au mare dreptate. În 2013, s-au întâmplat și lucruri bune în economie. Leul s-a depreciat cu doar 0,9% față de euro, inflația anuală a coborât la 1,83%, exporturile au crescut cu 7,5%, agricultura a dat producții record, iar creșterea economică a fost de 1,6%. Nu vă supărați, dar am și eu o curiozitate: unde este meritul Guvernului Ponta? Nu cumva ar trebui să fim recunoscători Băncii Naționale, că a ținut în frâu piața financiară și valutară, nelăsând-o să zburde? Lui Dumnezeu, că a dat ploaie când a trebuit și nu ne-a pocnit cu seceta anunțată de meteorologi? Agenților economici, că au strâns din dinți și  s-au zbătut să supraviețuiască? Sindicatelor, că au stat în banca lor și n-au făcut greve, deși aveau multe motive? Salariaților din sectorul  privat, că au fost productivi, creativi, în loc să se lase pe tânjeală? Aveți vreun răspuns la această întrebare?  Anul 2013 are toate motivele să se furișează pe ușa din dos a existenței noastre. A fost lipsit de orice merite. Teamă îmi e că 2014 va intra hoțește în viața noastră, pe ușa de serviciu sau pe geamul de la beci. Noului an îi este rușine de rușinea lui. Știe că ne aduce creșteri de impozite și taxe, facturi mai mari la energie, credite puține și scumpe, evaziune fiscală, corupție, scandaluri politice și bătălii electorale.  

Revenind la întrebarea din debutul articolului, cred că răspunsul corect este următorul: românii ar trebui să sară peste anii 2013, 2014, 2015 și următorii, direct în 2020! Nu știu cine va fi la guvernare atunci, dar am încrederea că acela va fi anul nostru bun! Eu sunt, încă, optimist!