Când se declară criza financiară și insolvența în administrația locală

În urmă cu un deceniu, sectorul privat înregistra cele mai multe arierate, fiind sursa principală de blocaj financiar - economic. De la debutul crizei economice, situația s-a inversat. Instituțiile statului, de la cele centrale până la cele ale administrației locale, sunt cele ce nu își achită facturile cu lunile sau cu anii. În prezent, se vorbește de o criză a datoriilor suverane.

Din cauza lor, numeroși agenți economici privați, furnizori și prestatorii de servicii, se confruntă cu situații critice. Nu își mai pot onora obligațiile contractuale către terți, rămân în urmă cu plata dărilor către stat, sunt penalizați și executați silit, împinși în faliment.

Schimbarea de roluri între stat și privați în generarea blocajului financiar a fost favorizată de o legislație discriminatorie: extrem de dură cu agenții economici și total permisivă cu instituțiile statului.

În ședința din 21 mai 2013, guvernul a adoptat o ordonanță de urgență care va mai echilibra raporturile dintre stat și privați, obligând instituțiile publice să ia măsuri pentru redresarea situației financiare și reducerea arieratelor.

Actul normativ definește stările de criză financiară și insolvență a unităților administrativ-teritoriale, precum și procedurile de urmat în astfel de cazuri.

Se consideră că o astfel de entitate este în criză financiară, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

- nu sunt achitate obligații de plată, lichide și exigibile, mai vechi de 90 de zile;

- respectivele debite depășesc 15% din bugetul său general;

- nu sunt achitate drepturile salariale prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli pe o perioadă mai mare de 90 de zile de la data scadenței.

Situația de criză financiară tre-buie raportată, pentru a se declanșa procedurile de soluționare. Autoritatea deliberativă (consiliul județean sau consiliul local) ia act de existența ei, prin adoptarea unei hotărâri și mandatează ordonatorul principal de credite să elaboreze un proiect de plan de redresare financiară. La rândul său, ordonatorul solicită înregistrarea hotărârii autorității deliberative în Registrul local al situațiilor de criză financiară a unităților administrativ-teritoriale, care este gestionat de direcțiile generale ale finanțelor publice județene.

În termen de 5 zile de la adoptarea hotărârii prin care a fost declarată starea de criză financiară, se constituie comitetul pentru situații de criză financiară, prin ordin al prefectului.

Ordonatorul principal de credite împreună cu ceilalți membri ai respectivului comitet pregătesc un plan de redresare financiară a unității administrativ-teritoriale, cu avizul Camerei de Conturi. Planul de redresare financiară cuprinde măsuri:

- care să asigure prestarea serviciilor publice esențiale de către autoritățile administrației publice locale (se poate renunța la serviciile publice neesențiale);

- măsuri de creștere a gradului de colectare a veniturilor (executarea datornicilor);

- măsuri de generare de venituri suplimentare (introducere de noi taxe sau de mărire a celor vechi, majorarea tarifelor pentru o serie de servicii și a chiriilor pentru domeniul public, închirieri, concesionări, vânzarea unor valori mobiliare sau imobiliare, emisiunea de obligațiuni);

- măsuri pentru reducerea cheltuielilor (inclusiv prin restructurarea aparatului birocratic și reducerea salariilor).

Planul de redresare financiară poate fi modificat ori de câte ori este necesar, în cazul în care apar date, informații sau fapte necunoscute la momentul aprobării acestuia. Situația de criză financiară încetează prin adoptarea unei hotărâri de către autoritatea deliberativă, la cererea ordonatorului principal de credite și cu avizul consultativ al comitetului pentru situații de criză financiară.

Criza financiară ia sfârșit dacă:

- situațiile de neachitare a obligațiilor de plată sau a drepturilor salariale nu au mai apărut timp de 180 de zile calendaristice;

- sau dacă, dimpotrivă, sunt îndeplinite criteriile pentru declararea stării de insolvență, prevăzute de art.75 alin.1 din Legea nr.273/2006

Procedura de insolvență, similară cu cea a societăților comerciale, se deschide pe baza unei cereri introduse la tribunal de către creditori sau de ordonatorul principal de credite. Pentru perioada de insolvență, administratorul judiciar împreună cu ordonatorul principal de credite întocmesc un plan de redresare a insolvenței, care trebuie să fie supus avizării direcției generale a finanțelor publice județene și Camerei de Conturi teritoriale. Executarea planului de redresare a stării de insolvență nu poate dura mai mult de 3 ani, cu începere de la data admiterii acestuia.

Guvernul consideră că noul act normativ reprezintă atât o protecție pentru administrația locală față de agresivitatea creditorilor (?), cât și o garanție pentru aceștia că își vor recupera creanțele.