CNSLR - Frăția are un președinte mai sărac

"Cabinetul președintelui - Este locul de unde, în fiecare dimineață, răsare soarele pentru confederație". "CNSLR - Frăția îl are în prima linie a bătăliilor pentru drepturile câști-gate în numele salariaților pe Marius Petcu, liderul incontestabil al confederației noastre. Verva de neegalat a liderului nostru ne redă încrederea în faptul că vom fi capabili să trecem cu bine și peste acest moment de cumpănă pentru întreaga societate românească." "Liderii sindicali, pe care voi i-ați ales, au datoria de a scoate la iveală puterea prezentă în fiecare om de a se implica în susținerea cauzei binelui comun." (Marius Petcu)

Cultul personalității
Citatele de mai sus, extrase de pe site-ul Confederației Naționale a Sindicatelor Libere din România - Frăția, constituie un exemplu clasic de cult al personalității.
Surprinzător pentru cei din afara structurii, nu și pentru cei din interior, ele n-au dispărut de pe pagina web, în ciuda faptului că fostul președinte are "cabinetul de lucru" după gratii, fiind acuzat de procurorii DNA de luare de mită în formă continuă.
Poate că acum, după alegerea lui Ion Samoilă la conducerea CNSLR-Frăția, frazele sforăitoare și apologetice vor fi scoase de pe site-ul celei mai mari structuri sindicale din România.

Alegeri fără emoții
Ieri, la București, a avut loc congresul extraordinar al confederației, convocat pentru alegerea unui nou președinte (în locul celui aflat în arest, pentru acuzații grave de corupție) și a prim-vicepreședintelui. Pentru prima funcție și-au depus candidaturile vicepreședinții Ion Samoilă, Minică Boajă și Ioan Georgescu, liderul Federației "Agrofrăția".
Candidatura lui Boajă nu a fost acceptată, întrucât federația pe care o reprezintă nu și-a plătit cotizațiile la confederație, având o datorie de 52.000 de lei.
Delegații celor 40 de federații și 42 de uniuni județene l-au ales pe Ion Samoilă în fruntea CNSLR - Frăția, cu 210 de voturi din 307 exprimate. Contracandidatul său, Georgescu, a reușit să adune doar 26 de voturi.
Pentru postul de prim-vicepreședinte a concurat de unul singur Liviu Luca, fostul titular al postului. A fost ales cu 222 de voturi din 306. Mandatele noilor lideri sunt pentru un an și jumătate, până la viitorul congres al confederației.

Declarația de avere
Ion Samoilă a ajuns la conducerea CNSLR - Frăția de pe poziția de lider al Federației Sindicatelor Termo-electrica. În comparație cu predecesorul său, Marius Petcu, care a adunat o avere impresionantă, Samoilă este sărac.
Conform declarației de avere înregis-trată la 1.10.2010, el deține un teren de 10,56 metri pătrați și o clădire cu suprafața de 68 mp, împreună cu soția, Anca Samoilă. Aceasta mai deține 3,98 metri pătrați și o clădire de 27,85 metri pătrați, dobândite prin moștenire. Liderul mai are un autoturism "Dacia Solenza", fabricat în 2004, 53.417,42 lei la CEC Bank și 8.404 lei la ING Bank. În anul fiscal 2009 a încasat următoarele venituri: 55.764 lei pentru funcția de președinte al Federației Sindicatelor Termoelectrica, 5.652 lei în calitate de vicepreședinte al CNSLR - Frăția, 8.700 de lei ca vicepreședinte al Institutului de Educație și Studii Sindicale, 11.534 lei pentru că este membru al Consiliului Economic și Social. Soția sa a obținut venituri salariale de 50.591 lei de la SC Electrocentrale București.

De la Săhleanu la Petcu
Este simptomatic pentru CNSLR - Frăția faptul că, în cadrul congresului, n-a fost abordat "cazul Marius Petcu" și consecințele lui pentru mișcarea sindicală. Ce să înțelegem din această tăcere? Le-a fost teamă delegaților să abordeze o temă atât de delicată, care ar face să se pună în discuție probleme de esență, precum: statutul liderului de sindicat, profilul său moral, cumulul de funcții, incompatibilitățile, relația liderului cu afacerile și politicul? Or poate că delegații sunt de acord cu actuala stare de lucruri?
Oare câți dintre liderii sindicali actuali se ridică la înălțimea morală a lui Virgil Săhleanu, președintele Sindicatului "Tepro" Iași, care, în anul 2000, a fost asasinat de criminali plătiți? Omul cutezase să apere drepturile celor care l-au ales în funcție și a plătit cu viața.
Săhleanu nu adunase averi, nu se lăsase intimidat și nici corupt. De aceea n-a ajuns să fie etalon pentru mulți dintre conducătorii sindicali din ziua de azi.