Față de Șantierul Naval Constanța, eu am un sentiment aparte. Ori de câte ori vreau să mă reîntâlnesc cu anii tinereții mele, dau o raită prin halele și pe platformele de producție, pe la docurile plutitoare și uscate. Datorez multe acestei unități industriale în care am muncit timp de 17 ani, în calitate de sociolog, și pe care am slujit-o și în următorii 20 de ani, ca ziarist.
Rândurile de față sunt prilejuite de momentul aniversării a 120 de ani de existență și 10 ani de la privatizarea SNC. În această lungă perioadă de timp, compania a construit și livrat 450 de nave, cu o capacitate totală de 4.866.143 tdw, din care 82 de nave, totalizând 1.984.263 tdw, pentru piața externă. La acestea se adaugă un volum uriaș de lucrări de reparații executate la peste 5.000 de nave.Nașterea Șantierului Naval Constanța este strâns legată de dezvoltarea economică a României după Războiul de Independență din 1877 - 1878. Facilitățile oferite comerțului prin începerea, în anul 1886, a construcției căii ferate București - Fetești, care făcea legătura cu linia Cernavodă - Constanța, și con-strucția, în perioada 1890 - 1895, a podului peste Dunăre la Cernavodă de către inginerul Anghel Saligny, au transformat portul românesc de la Marea Neagră într-unul din cele mai importante din Europa acelui timp. Ca o consecință firească, în anul 1896 au început lucrările de modernizare a portului, întâi sub conducerea firmei franceze a inginerului Adrian Halier, apoi sub îndrumarea inginerului Anghel Saligny, șeful serviciului hidraulic din Ministerul Lucrărilor Publice. Primele informații referitoare la șantierul naval datează din 1892. În documentele din arhiva Ministerului Lucrărilor Publice se vorbește despre existența unui "atelier de reparații ale navelor" în portul Constanța, existent până în acel moment în cadrul Direcției CFR, și care a devenit de sine stătător. Micul atelier, cu buget propriu, avea rolul de a asigura întreținerea și repararea celor două nave portuare "Draga" și "Mangalia". Între 1906 - 1908, a fost construită o cală de halaj pentru ridicarea navelor de până la 1.000 t, astfel încât activitatea atelierului de reparații a căpătat o mai mare amploare. În 1916, capacitatea sa se extinsese, astfel încât cuprindea deja o structură mai complexă. Cele opt sectoare specializate erau: strungăria, cazangeria, fierăria, lăcătușăria, dulgheria, tâmplăria și vopsitoria. Primul Război Mondial și-a pus amprenta și asupra atelierului de reparații navale din Constanța. Dotările sale au suferit atât din cauza jafului practicat de ocupanți, cât și din cea a unor incendii. Lucrările de modernizare au început de abia în 1931. La data de 1 aprilie 1936, numărul de lucrători era de 350 de persoane. Ziua de 31 mai 1936 este un reper istoric semnificativ. Atunci a fost lansat la apă primul yacht românesc, "Crai Nou", construit de inginerul A. Theodoru, șef de promoție al școlii navale din Constanța și absolvent al Școlii de Construcții Navale din Franța. Yachtul avea un deplasament de 12 tone, lungimea de 15,5 m și lățimea de 3,1 m. Era prima construcție navală realizată în cadrul atelierului. Presa locală s-a grăbit, cu acest prilej, să îl boteze "Șantierul Naval". Un moment important în tran-sformarea atelierului într-un veritabil șantier naval l-a constituit dotarea, în august 1938, cu un doc de 8.000 tf, importat din Germania, aflat în bună stare de funcționare și astăzi. În 1939, pe baza planurilor și inițiativei inginerului Sever Popa, are loc reconstrucția șantierului naval pe actualul amplasament. Au fost ridicate halele mecanică, construcții metalice și navale, tâmplărie, electrică, lăcătușărie și pavilionul administrativ. Față de 1936, cifra de afaceri a crescut cu 70%. În 1942, datorită aceluiași inginer Sever Popa, atelierul de reparații se tran-sformă în Direcțiunea Șantierului Naval Constanța, întreprindere inde-pendentă, aflată în regia statului, care dispunea, la acea dată, de 504 salariați. (Va urma)