Evaziunea fiscală și-a luat certificatul de maturitate

În anii ’90, evazioniștii români se străduiau să învețe ABC-ul economiei subterane. Metodele practicate erau infantile, puțin… productive: achiziționarea și alimentarea mașinii personale pe bugetul firmei, falsificarea documentelor fiscale, neînregistrarea unor venituri ori înregistrarea unor cheltuieli mai mari decât cele reale. Unii practicau dubla contabilitate sau, când simțeau că "e groasă", distrugeau întreaga evidență financiară.
Odată cu introducerea controlului ulterior la returnarea TVA și pe măsură ce nivelul accizelor și TVA au crescut, tehnicile de evaziune fiscală au evoluat grație "know-how-ului" de import. Crimi-nalitatea economică transfrontalieră a organizat o adevărată școală de perfecționare a evazio-niștilor băștinași, ajutându-i să treacă la nivelul superior.
Potrivit comisarului șef al Gărzii Financiare - Secția Constanța, Cristian Radu, cele mai uzitate metode sunt:
- transferul mărfurilor și creanțelor de pe o firmă pe alta, pentru a li se pierde urma;
- realizarea tranzacțiilor fictive, în scopul fraudării TVA și a accizelor;
- organizarea rețelelor de firme fantomă;
- implicarea cetățenilor din afara Uniunii Europene (în special din Republica Moldova), în tranzacții. Fie că n-au fost niciodată în Ro-mânia, fie că i-au părăsit teritoriul, aceștia nu mai pot fi trași la răspundere;
- marile fraude se pot face numai cu complicitatea sucursalelor unor bănci, pentru că banii trebuie să treacă prin conturile instituțiilor financiare. De acolo sunt scoși pe baza borderourilor de achiziții, pe numele unor persoane fictive. Mărfurile specificate mai frecvent în borderouri sunt cerealele și materialul lemnos. Nicio bancă nu anunță instituțiile de control ale statului că o persoană fizică sau alta urmează să scoată 100.000 de euro, deși este vorba de tranzacții suspecte.
"Marea evaziune are o ecuație simplă: firme fantomă - complicitatea unor funcționari ai băncilor" - afirmă comisarul șef. Firmele fantomă apar în continuare din cauza superficialității funcționarilor Registrului Comerțului, care nu verifică documentele la înregistrarea firmelor. Sunt frecvente cazurile în care actele de identitate prezentate sunt false, străzile pe care se află sediile firmelor nu există.
Mica evaziune recurge la metodele "tradiționale": neînregistrarea în contabilitatea mărfurilor intrate în gestiune și vânzarea lor fără acte.