Fără investiții în infrastructura de transport, numărul morților va crește pe șosele

700
2
Fără investiții în infrastructura de transport, numărul morților va crește pe șosele - farainvestitii-1481291571.jpg
În sfârșit, România are o strategie de siguranță rutieră. Documentul elaborat de Ministerul Transporturilor pentru perioada 2016 - 2020 este o primă dovadă că statul se gândește să facă ceva sistematic și coerent, pentru a reduce numărul tragediilor de pe șosele. 


Pe străzile României se moare mai mult decât în războaiele din Orientul Apropiat. Nu gloanțele, dinamita ori rachetele sunt cele care mutilează mii de oameni și curmă mii de vieți în fiecare an. Armele morții sunt milioanele de vehicule care aleargă, zi și noapte, pe șoselele țării. Legile tot mai aspre sunt o stavilă prea firavă în fața cailor putere ucigași. Statisticile Poliției Române vorbesc despre un adevărat măcel. În ultimii 15 ani, în intervalul 2001 - 2015, au avut loc 126.321 accidente grave de circulație, care s-au încheiat cu 35.421 de morți și 112.213 răniți. Carnagiul a con-tinuat, în 2016, cu accidente colective teribile, care au umplut autostrăzile și șoselele cu victime.


Aceleași statistici plasează neatenția, viteza excesivă, oboseala și consumul de alcool în fruntea cauzelor accidentelor. Dar lucrurile sunt ceva mai complicate. La producerea evenimentelor contribuie direct sau indirect, activ sau pasiv chiar instituțiile statului, adică tocmai cei ce au obligația să lupte pentru apărarea vieții cetățenilor. 


Nicio statistică oficială nu vorbește despre gropile de pe șosele, despre canalizările fără capace, despre parcarea națională reprezentată de trotuarele și carosabilul României, despre pădurile de panouri publicitare din calea automobilelor, despre proasta iluminare a rețelei rutiere, despre deficiențele sistemului de avertizare. În procesele verbale încheiate în urma accidentelor nu se amintește niciun cuvânt despre faptul că vizibilitatea și ma-nevrabilitatea în trafic sunt îngreunate cu largul concurs al administrațiilor locale. În zadar autoritățile înăspresc sancțiunile, dacă Ministerul Transporturilor, primăriile și consiliile locale se străduiesc să asigure condițiile favorabile producerii accidentelor.


Instituțiile statului văd doar copacii - șoferii implicați în accidente. Nu au ochi pentru pădure - orașele și satele incapabile să ofere șosele și străzi adecvate unui trafic rutier sigur, civilizat. 


Parcul auto al României sporește cu fiecare zi, numărul mașinilor cu motoare de mare putere este în creștere, în vreme ce căile rutiere sunt tot mai proaste și tot mai înguste. Situația este critică, dar autoritățile nu au făcut mai nimic să elimine cauzele obiective ale accidentelor, cele ce țin de mediul construit. Ele știu una și bună: de vină sunt doar conducătorii auto și trebuie rupți cu amenzi și dosare penale. Nici nu concep ca instituțiile statului să fie luate la întrebări, să li se găsească vreun cusur și să fie arse cu sancțiuni.


Cea mai mare parte a infrastructurii rutiere a României a fost proiectată și construită pentru nevoile deceniilor ’70 - ’90 din secolul trecut. De atunci și până în prezent, parcul auto a înregistrat o creștere exponențială, în vreme ce dezvoltarea rețelei rutiere a rămas cu mult în urma cerințelor de transport. Guvernanții s-au dovedit a fi și incapabili, și prea corupți pentru a construi noi autostrăzi și șosele.


Practic, în ultimii 26 de ani, presiunea pe "canalele" rutiere ale României a crescut periculos, fără ca statul să se îngrijească să le curețe ori să le lărgească. Numărul mare de accidente și victime este, în mare parte, consecința acestei presiuni uriașe, fapt demonstrat și de statisticile comparative, internaționale. În rândul statelor din Uniunea Europeană, țara noastră deține ultimul loc în ceea ce privește dezvoltarea rețelei rutiere, dar primul loc în privința numărului de accidente rutiere la un milion de locuitori. 


Tot statul este vinovat de dezastrul din transportul feroviar: principala alternativă la transportul rutier. Din cauza stării de insecuritate ridicată în care se află rețeaua de căi ferate, viteza medie de deplasare a scăzut dramatic, determinând mărfurile și călătorii să migreze spre transportul rutier și să mărească și mai mult presiunea și riscurile de accidente. Ce să mai spu-nem transportul fluvial. Acesta ar vrea să preia o mare parte din traficul de mărfuri de pe șosele, dar nu poate din cauza statului, care nu asigură condiții de navigație pe Dunăre, pe tot parcursul anului. Vara, adâncimile scad sub 2,5 metri, pe mari porțiuni, iar în timpul iernii, nu se asigură deblocarea de ghețuri a șenalelor navigabile.


Revenind la strategia de siguranță rutieră elaborată de Ministerul Transporturilor trebuie arătat că are o mare meteahnă: nu pune punctul pe "i", adică pe dezvoltarea infrastructurii rutiere de transport și a alternativelor sale (transportul feroviar și fluvial), concentrându-se pe modalitățile de a-i determina pe participanții la trafic să producă mai puține accidente. Gu-vernanții români ar trebui să știe că, fără investiții majore în infrastructura de transport rutier, feroviar și fluvial, numărul morților va crește pe șoselele patriei.


Comentează știrea

DODO
10 decembrie 2016
cu sau fara pomi ?

a contabilizat oare cineva citi morti au fost din cauza copacilor de pe marginea drumurilor ? stiu ca au rol de protectie la zapada dar mai nou aceasta problema se rezolva si cu perdelele de tufisuri mult mai putin periculoase, desemenea sint pentru fixarea drumurilor dar si asta se rezolva daca le facem asa cum trebuie Ma uitam la americani-sosele cit vezi cu ochii dar pomi pe margine ioc ! cred ca-i mai mult o traditie europeana

Mos Ion
11 decembrie 2016
Fara....

Stiu , sunt utili ...au rolul lor , dar totusi ar trebui indepartati de langa marginea drumurilor ! Mergi linistit la volan si te trezesti in fata ta cu un cretin pe contrasens in depasire , ce faci ? Ce alegi ? Coliziune frontatala cu acel cretin sau un impact cu un copac ....orice ai alege de cele mai multe ori inseamna moarte !

Pagina a fost generata in 0.3647 secunde