Firmele românești au început să-și exporte sediile sociale și profitul în Bulgaria

Bulgarii ne cam iau totul. Au început-o cu turismul. Câtă "parșivenie" din partea lor! I-au momit pe români cu prețuri mici și cu servicii de calitate. N-au iertat nimic: nici turismul din sezonul estival, nici pe cel din timpul sărbătorilor de iarnă, nici turismul de week-end și nici pe cel de shoping.

O altfel de "repatriere"
Vecinilor noștri nu le-a fost de-ajuns și au "atacat" și parcul auto românesc. Și aici au umblat cu momeli. Au "inventat" taxele mici de înmatriculare. Din cauza asta, România e plină de autoturismele înmatriculate la sud de Dunăre, de nu mai știi, atunci când ești în trafic, dacă nu cumva ai ajuns în Bulgaria, fără să-ți dai seama.
Ieri, întâmplarea a făcut să mă întâlnesc cu managerul unei firme din Constanța. Tocmai și-a vândut mașina și urmează să cumpere alta, de la mama ei, din Germania. Mi-a spus că o va înmatricula în Bulgaria, pentru că îl costă doar 500 de euro. În România ar trebui să achite 4.000 de euro - taxa de mediu.
Cu turismul și parcul auto, mai treacă meargă. Dar acum, pe criză, bulgarii ne iau firmele și profitul. În urmă cu câteva zile, un amic, patronul unei companii profitabile, din Constanța, mi-a spus că o mută în Bulgaria. De fapt - a explicat el - este vorba de a transfera peste graniță doar sediul social al firmei, în timp ce activitatea rămâne pe loc, la Constanța, unitatea de aici urmând să devină punct de lucru al firmei bulgărești.
Artificiul este posibil grație normelor europene privind funcționarea companiilor intracomunitare. Acestea pot avea sediul social într-o țară și punctele de lucru în alte țări. Condiția este ca respectivele state să fie membre ale Uniunii Europene.
Ce avantaje au asemenea corporații? Ele pot profita de diferențele de fiscalitate dintre diferitele țări, pentru a plăti impozite și taxe cât mai mici și a-și maximiza profitul.
În cazul unei companii românești care își mută doar sediul social în Bulgaria, lucrurile stau cam așa. firma respectivă devine firmă bulgărească, cu capital românesc și cu punct de lucru în țara noastră.
Pentru că activitatea rămâne în România, impozitele și taxele aferente salariilor, taxele locale și TVA sunt achitate către statul român, în conformitate cu legile românești. În schimb, profitul este "repatriat" în Bulgaria, unde corporația își are sediul social. Cel care încasează impozitele pe profit și pe dividende este statul bulgar.
Cu ce se alege patronul român care recurge la acest artificiu corporatist? În primul rând, câștigă din diferența de impozit pe profit. În România, cota de impozitare a profitului este de 16%, în timp ce în Bulgaria este de 10%. În al doilea rând, iese în avantaj din diferența mare la impozitarea dividendului. Dacă în țara noastră acesta este taxat cu 16%, în Bulgaria se aplică o cotă de numai 5%.

"Bulgarizarea" economiei românești
Haideți să facem un calcul! În România, dacă o firmă are un profit brut de 100.000 de euro, trebuie să achite un impozit de 16.000 de euro. Dacă întregul profit net este repartizat sub formă de dividende, acționarii sau asociații trebuie să plătească un impozit de 13.440 de euro și mai rămân cu 70.560 de euro.
În schimb, în Bulgaria, la același rezultat brut, impozitul de profit este de numai 10.000 de euro, iar cel pe dividende de 4.500 de euro. La final, patronul rămâne cu un dividend net de 85.500 de euro, deci cu 14.940 de euro mai mult decât în România.
Mai există un câștig. Birocrația fiscală este minimă în Bulgaria, cu raportări financiar-contabile foarte simple și foarte rare, susțin cunoscătorii.
Tot mai multe firme românești au început să înțeleagă care sunt avantajele statutului de corporație intracomunitară și încearcă să profite de ele. Drept urmare, în curând, vom asista la o hemoragie de firme peste graniță și la "bulgarizarea" mediului de afaceri autohton.
Ce efect va avea acest fenomen pentru statul român? La fiecare milion de euro profit brut realizat în România și "repatriat" în Bulgaria, bugetul va pierde 294.440 de
euro. În schimb, vecinul de la sud de Dunăre va câștiga 145.000 de euro.
Acest comportament corporatist nu este o noutate. De câteva decenii, marile companii își stabilesc sediile sociale în paradisuri fiscale și își plasează sucursalele în statele cu forță de muncă ieftină. Probabil că și firmele mici ar fi preluat modelul, dacă patronilor nu le-ar fi fost peste mână să meargă până în Malta, Cipru, Panama sau cine știe ce insulă din Atlantic, să-și deschidă un sediu de firmă într-o căsuță poștală.
Iată că, în zilele noastre, grație legislației europene și avantajelor fiscale oferite de Bulgaria, cu foarte puține costuri, dar cu foarte mari avantaje, orice firmă românească, cât de mică, își poate "repatria" profitul la doi pași, peste hotare.
Statul român trebuie să se aștepte la ce este mai rău. Fenomenul de "bulgarizare" a economiei românești ar putea căpăta proporții explozive în 2011, când va fi introdus impozitul forfetar. Iar, dacă guvernul va îndrăzni să se atingă de cota unică, fiți siguri că România va deveni un exportator net de profit și un punct de lucru al Bulgariei.