Magazinele de mărfuri confiscate trăiesc din amintiri. Fiscul nu le mai aprovizionează cu țigări, băuturi, electronice, electrocasnice, textile și încălțăminte, ca altă dată. De ce oare? A fost stârpită contrabanda și evaziunea fiscală din județul Constanța ori nu se mai fac con-fiscări?
Cei ce au sperat că, odată cu înființarea Direcției Generale Antifraudă Fiscală, magazinele de chilipiruri vor fi mai bogate decât peștera lui Ali-Baba s-au înșelat. Cu siguranță - își spun ei -, contrabandiștii și evazioniștii s-au lăsat de meserie când au aflat de nașterea noii structuri.
În prezent, în magaziile Fiscului mai sunt câteva ciurucuri provenite din confiscările anilor trecuți, pe care nimeni nu vrea să le cumpere.
Potrivit informațiilor afișate pe site-ul Autorității Naționale de Administrare Fiscală, serviciul valorificări din Constanța are la vânzare: fulgi de zăpadă din plastic pentru Crăciun (1.940 bucăți), lămpi din sticlă cu fitil, pentru parfumat casa (990 bucăți), cabluri pentru computere cu lungimi între 1,5 m și 20 m (4.875 bucăți), oglinzi pentru scutere (399 seturi), un aparat terapeutic pentru diabet, suporturi de plastic pentru genți (19.250 bucăți), mânere din plastic ovale (1.600 bucăți) și o baretă textilă (cu lungimea de 76,22 km).
Legea prevede că, dacă mărfurile nu își găsesc cumpărători într-un interval de 180 de zile, bunurile respective pot fi donate școlilor, spitalelor și căminelor de bătrâni. Dacă nici așa nu reușește să scape de confiscatele-balast, Fiscul va fi nevoit să le distrugă.
La vânzare se află și câteva mărfuri cu un caracter aparte: concesiunea asupra unui loc de înhumare în suprafață de 6 mp și concesiunea asupra unui loc de veci de 4,5 mp, ambele în Cimitirul Central Constanța; o cotă de 1/4 din dreptul de concesiune asupra unui loc de veci în suprafață de 3,30 mp în cimitirul Anadalchioi; o cotă indiviză de 6/16 din dreptul de concesiune asupra unui loc de veci situat în Cimitirul Filimon.
Respectivele locuri de veci sunt proprietatea municipalității. Doar drepturile de concesiune (de utilizare) au intrat în proprietatea statului, întrucât nu au fost revendicate de moștenitori, după decesul titularilor.
Ce poate face statul cu aceste drepturi nedorite de nimeni? Doar să aștepte scurgerea termenului de valabilitate a contractului de concesiune, pentru a le scoate din gestiune.