Hotelierii și cârciumarii scapă de impozitarea profitului

Vin vremuri de aur pentru industria hotelieră și alimentația publică. De la 1 ianuarie 2017, scapă de impozitarea profitului. Nu vor mai fi nevoiți să recurgă la tot felul de artificii, să umfle cheltuielile, pentru a diminua excedentul financiar. Începând de anul viitor, vor plăti un impozit specific, în fapt un impozit forfetar.

Începe era impozitului specific

Legea prin care s-a adoptat impozitul specific a fost promulgată de președintele României. Potrivit actului normativ, noua formă de impozitare se adresează agenților economici care desfășoară activități corespunzătoare următoarelor coduri CAEN:

- 5510 "Hoteluri și alte facilități de cazare similare";

- 5520 "Facilități de cazare pentru vacanțe și perioade de scurtă durată";

- 5530 "Parcuri pentru rulote, cam-pinguri și tabere";

- 5590 "Alte servicii de cazare";

- 5610 "Restaurante";

- 5621 "Activități de alimentație (cate-ring) pentru evenimente";

- 5629 "Alte servicii de alimentație n.c.a.";

- 5630 - "Baruri și alte activități de servire a băuturilor".

În cazul hotelurilor și celorlalte forme de cazare turistică, impozitul datorat este egal cu produsul dintre impozitul specific standard (exprimat în lei pe un loc de cazare) și numărul locurilor de cazare din unitatea respectivă.

Spre exemplu, în cazul municipiului Constanța, un hotel cu 100 de locuri de cazare va plăti, pe an, un impozit de: 15.000 de lei, dacă are 1 - 2 stele; 22.400 lei, dacă are 3 stele; 37.400 lei, dacă are 4 stele; 59.800 lei, dacă are 5 stele.

În stațiunile turistice de pe litoral, impozitul este mult mai mic. Un hotel cu 100 de locuri de cazare va plăti un impozit anual de: 11.300 de lei, dacă are 1 - 2 stele; 17.100 lei, dacă are 3 stele; 27.100 lei, dacă are 4 stele; 44,800 lei, dacă are 5 stele.

În cazul restaurantelor, barurilor și altor activități de alimentație publică impozitul se calculează după formule ceva mai complicate, în care intră mai mulți factori: valoarea impozitului standard, un coeficient de sezonalitate, o variabilă stabilită în funcție de rangul localității și o alta determinară în funcție de suprafața utilă a locației. Spre exemplu, în cazul unui restaurant din municipiul Constanța, situat în zona A (centrală), cu o suprafață utilă de 91 - 120 metri pătrați, impozitul este de 14.490 de lei. Același restaurant, dar care este situat într-o stațiune de pe litoral, va plăti un impozit specific de 5.544 de lei.

Vânzătorii ambulanți la tonete de înghețată, cărucioarele mobile care vând mâncare, standurile din piețe la care se prepară hrana vor plăti un impozit anual de 1.500 de lei.

Legea nu uită navele maritime și fluviale, precum și pontoanele dormitor care oferă cazare. Spre exemplu, pentru un yacht clasificat la 5 stele, care oferă 20 de locuri de cazare, impozitul specific este de 2.860 de lei pe an. Pentru un pachebot de 5 stele, cu 1.000 de locuri, armatorul ar trebui să plătească 143.000 de lei. Din păcate, România nu are nave de pasageri.

Mai trebuie precizat că valoarea impozitului standard, care intră în formula de calcul a impozitului specific anual, nu este bătută în cuie și poate fi actualizată.

Lecția "experimentului Boc"

Despre această metodă de impozitare se vorbește de multă vreme la Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală. Pe vremea guvernelor Boc, s-au făcut tot felul de analize privind criteriile de stabilire a impozitului forfetar și mărimea acestuia, analize care au dus la tot felul de soluții complicate.

Susținătorii "forfetarei", mai ales cei din administrația centrală, au dezvoltat o în-treagă filozofie despre efectele benefice ale acesteia, afirmând că acest impozit are rolul de a face curățenie în lumea afacerilor, de a închide firmele fantomă, firmele fără activitate sau cu afaceri nerentabile.

România a experimentat, pe vremea Guvernului Boc, în intervalul 2009 - 2010, impozitul minim - un simulacru al impozitului forfetar. Firmele au fost obligate să plătească atât impozitul pe profit, cât și noul impozit. Dacă pentru marile companii a fost o bagatelă să-l achite, pentru IMM-uri a fost o experiență dramatică. 115.000 dintre ele și-au suspendat activitatea.

În cele din urmă, sub presiunea realității, a criticilor dure venite din media și mediul de afaceri, Guvernului Boc a fost nevoit să elimine impozitul minim. Evenimentele de atunci au demonstrat că un asemenea impozit îngrădește libertatea economică.

Introducerea impozitul specific va permite statului să obțină venituri sigure, să reducă evaziunea fiscală din industria hotelieră și alimentația publică. Pe de altă parte, nivelul redus al impozitului va stimula dezvoltarea acestor sectoare.

Impozitul specific și pavilionul maritim internațional

Scriind despre acest impozit, mi-am amintit de un alt episod dramatic din istoria fiscalității românești. În august 1998, Guvernul Radu Vasile a aprobat OG nr. 116 prin care instituia regimul special pentru activitatea de transport maritim internațional. Companiile de navigație care își înregistrau navele sub pavilionul interna-țional românesc plăteau o taxă anuală, calculată în funcție de tonajul net și de vechimea navei (care putea fi de 375 $ în cazul unei nave de 1.000 tdw, mai tânără de 10 ani, sau de 5.980 $, în cazul unei nave de 150.000 tdw, în vârstă de peste 25 ani).

În spiritul neseriozității românești, Guvernul Mugur Isărescu a desființat, cu celebrele HG-uri 205 și 207 din decembrie 1999, facilitățile oferite de OG 116/1998, companiile înscrise în cel de-al doilea registru fiind obligate să plătească nu numai taxa anuală pe tonaj, ci și impozit pe profit. Reacția a fost previzibilă: toate companii s-au retras din regimul special maritim. Astfel că, după ce au distrus flota națională, guvernanții i-au barat și calea spre renaștere.

Ministerul Transporturilor și Autoritatea Navală Română ar trebui să urmeze exemplul hotelierilor și cârciumarilor care s-au zbătut ani de zile și, în final, au obținut impozitul specific. Dacă vor ca România să atragă nave sub pavilionul ei, pe care să muncească navigatorii și cadeții români, trebuie să lupte pentru înființarea pavilionului maritim internațional. Din punct de vedere fiscal, acesta se rezumă la aplicarea unui impozit specific, în locul celui pe profit.