I-am prins cu ocaua mică în Piața Griviței

Țrrrrr! telefonul. În receptor se aude o voce supărată și insistentă: "Domnule redactor, mergeți în piața Griviței! Veți constata că se folosesc cântare electronice neautorizate, care nu sunt conforme cerințelor Uniunii Europene, nu sunt verificate metrologic și nu se știe dacă indică greutatea reală! Nici pepenarii de pe marginea drumului, care vând cu autorizație de la primărie, nu au cântarele în regulă. Consumatorii sunt înșelați, statul este prejudiciat și nimeni nu ia nicio măsură." 

Interlocutorul refuză să-și divulge identitatea și îl înțeleg. Dar amănuntul acesta contează mai puțin. Importantă este problema semnalată. Conform legilor în vigoare, în activitățile comerciale pot fi folosite doar cântare și platforme de cântărit autorizate, conforme standardelor UE. În fiecare an, ele trebuie verificate metrologic și aplicat sigiliul. 

Pe piața românească pătrund și cântare din afara comunității europene. Înainte de a intra la vânzare, modelul trebuie autorizat de firme specializate acreditate de statul român, iar fiecare produs în parte trebuie verificat de metrologie sau firme care au metrologi autorizați. Pentru toate aceste verificări se plătesc sume importante, din care o cotă se duce la bugetul de stat. 

Trebuie știut că fiecare cântar produs pentru piața românească și verificat este inscripționat în limba română și are o etichetă pe care sunt înscrise numele producătorului, importatorului, seria, indicativul CE (care arată conformitatea cu normele UE) și indicativul M (care arată că este verificat metrologic).

În magazine sunt puse în vânzare și cântare care nu sunt destinate uzului comercial, după cum scrie de altfel pe anunțurile afișate de acestea. Problema este că respectivele cântare ajung pe tarabele zarzavagiilor. Nu se știe cât de corect măsoară și dacă nu cumva au fost măsluite. Abaterea admisă este de cinci grame în plus sau în minus la 15 kilograme. Un astfel de cântar costă 150 – 200 de lei, în timp ce unul care îndeplinește prevederile legale, se vinde cu 450 - 500 de lei.

Dau curs invitației și fac o vizită în Piața Griviței. De la prima ochire, descopăr pe o tarabă două cântare inscripționate în engleză. Precupeții recunosc că le-au cumpărat de la un binevoitor, cu 200 de lei. De la mine află de metrologie, de etichetă și de pericolul care îi paște. Amenda nu este mai mică de 50.000 de lei. Unul dintre ei, înspăimântat, se apucă să strângă marfa. Îmi spune: "Domnule, ce prostie era să fac! Vă mulțumesc că mi-ați spus! Mă duc să-mi iau un cântar ca lumea."

La o altă tarabă, o precupeață care a ascultat discuția îmi arată mândră cântarul. Are etichetă, sigiliu, este OK! "Am dat 550 de lei pe cântar și când a trecut anul l-am dus la verificare la metrologie. M-a costat 70 de lei. Costurile nu sunt mari și pot să-mi vând marfa liniștită. Dar mergeți mai încolo să vedeți ce cântare au ăia!" - spune femeia, arătându-mi spre zona "neorganizată" a pieții. 

În drum spre redacție, la un colț de stradă, dau de un ins cu o stivă de pepeni și autorizație de la primărie. Doar cântarul lui n-avea treabă cu legea.

Cine trebuie să vegheze la respectarea ei? Starea de conformitate a cântarelor este resortul Metrologiei. Voinea Toader, șeful Direcției Regionale de Metrologie Legală, este în concediu. Îi ține locul șeful de laborator Dumitru Pârvu, care îmi spune că există un regulament al piețelor, iar acesta are prevederi referitoare la cântare, care trebuie puse în aplicare de administratorii piețelor. Întreb: "Metrologia are drept de control?" Răspunde: "Da, numai în spațiile organizate!" Îi amintesc faptul că în Constanța totul este organizat, căci vânzătorii de pepeni de la colțul străzii sunt autorizați de primărie. Se arată mirat să afle că am găsit în piață cântare neverificate, întrucât acolo este "un intendent foarte bun". Discuția se termină cu intervenția unei doamne inspector care, vădit deranjată de demersul nostru, afirmă: "N-avem timp să verificăm totul!"

Dacă Metrologia nu își face timp, atunci cine trebuie să apere drepturile consumatorilor furați la cântar, dar și dreptul statului, care nu își încasează toate sumele ce i se cuvin din verificarea cântarelor?