Liderul sindical Petre Costel a refuzat două mandate de parlamentar

Liderii sindicali vorbesc singuri pe la mitinguri, căci masele nu-i mai urmează. Lumea nu mai dă buzna la intrarea, ci la ieșirea din sindicate. Barometrele sociologilor arată că încrederea populației în mișcarea sindicală tinde spre zero absolut.

Burghezia proletară
Sindicatele și-au pierdut forța și credibilitatea, iar imaginea lor e grav deteriorată. Vina aparține multora dintre liderii lor, ale căror interese s-au amestecat cu cele comerciale și politice. Locul activistului sindical clasic, devotat trup și suflet celor ce l-au ales să-i reprezinte, este luat tot mai mult de liderul sindical - patron - administrator - politician - și, dacă se poate, puțin mafiot.
Un asemenea ghiveci de interese n-are echivalent în istoria României decât în celebra agamanie din anii ´90. Vă aduceți aminte de acei politicieni care reprezentau statul în cinci, zece și chiar mai multe adunări generale ale acționarilor și consilii de administrație, care trăgeau sforile privatizărilor și din rândurile cărora au apărut miliardarii de carton?
Unii dintre liderii de sindicat de astăzi au un comportament similar. Ei alcătuiesc așa numita burghezie proletară, o categorie care se folosește de statutul de reprezentant al maselor salariale pentru a trage sforile îmbogățirii peste noapte și a penetra în rândurile burgheziei.
Mișcarea sindicală se va subția până la destrămarea totală, dacă nu se reformează. Iar schimbarea trebuie să înceapă de la vârf. Este nevoie de un alt tip de lideri, cu o altă mentalitate și conduită. Altfel spus, se impune o reformă morală la vârful piramidei sindicale, adop-tarea unui cod etic al liderilor de sindicat, clarificarea statutului lor din punct de vedere al incompatibilităților.
Petre Costel, președintele Fe-derației Naționale a Sindicatelor Portuare, s-a declarat partizanul unei asemenea reforme. "Cei ce sunt aleși să-i reprezinte pe oameni capătă un statut special, care nu se împacă cu afacerile. Unii dintre lideri au cam uitat că responsabilitatea lor este să își reprezinte colegii. Cei ce au ajuns să fie și patroni reprezintă interesele altei categorii socio-economice.
Trăiesc bine și s-au îndepărtat de nevoile și necazurile celor de jos. Timpul și preocupările lor sunt dedicate propriilor afaceri" - afirmă președintele FNSP.
De asemenea, el se declară adversarul statutului dublu, de lider sindical și activist politic (deputat, senator ori consilier local): "Am spus-o deschis, atunci când unii dintre liderii de sindicat au făcut pasul spre politică. Odată ce deții o funcție politică ești interesat să atragi oamenii, organizația sindicală după tine, într-o anumită direcție. Automat, sindicatul este etichetat ca fiind la remorca unui partid anume. Nu trebuie uitat faptul că membrii de sindicat au opțiuni politice diferite. Or, atragerea sindicatului în plasa unui partid sau altul constituie o sursă de tensiuni, de conflicte interne și de slăbire a unității mișcării sindicale.
Eu le-am recomandat colegilor să aleagă între mișcarea sindicală și activitatea politică. Dacă, la terminarea mandatului de demnitar, vor să revină în activitatea sindicală, oamenii sunt cei ce trebuie să decidă dacă îi mai aleg ca lideri sau nu. Practica europeană în mișcarea sindicală este clară: nu poți avea statut dublu de lider sindical și politician.
Este momentul ca organizațiile sindicale din România să înceapă o dezbatere asupra statutului liderilor de sindicat. Trebuie clarificate raporturile cu politicul, cu economicul, cu funcțiile administrative. Au trecut deja 20 de ani și ar fi trebuit ca activitatea și imaginea sindicatelor să se îmbunătățească. Din contră, constatăm că ele sunt într-un regres total. Ultimii doi ani au fost ani de eșecuri pentru mișcarea sindicală românească."
Petre Costel nu și-a trădat propriile convingeri, deși în mai multe rânduri au existat asemenea tentații. "Mi-au fost oferite două mandate de deputat, unul în 2000 și altul în 2004 - a spus liderul FNSP. Trebuia doar să particip pe listele unui partid de stânga, pe unul dintre locurile eligibile. Am refuzat de fiecare dată, deoarece am considerat că pot reprezenta mai bine lucrătorii din poziția de lider sindical, decât din cea de parlamentar. Dacă aș fi făcut pasul, fiți sigur că mi-aș fi dat demisia din funcția de lider sindical."