„Mangalia”, feribotul „răpit” din San Cristobal, ajuns astăzi o epavă

Echipată cu motoare concepute pentru… Centrala Cernavodă

Despre feribotul „Mangalia” s-au spus multe poveşti, mai mult ori mai puţin grozave, dar, ca de fiecare dată, există un sâmbure de adevăr.

„Proiectul a fost elaborat de ICEPRONAV Galaţi, dar nu a fost o gândire sută la sută românească. Cert este că instalaţiile erau fabricate majoritar în România, de aceea apăreau sincope.

Nava era echipată cu patru motoare concepute pentru alte destinaţii. Ele trebuia să fie auxiliare la Centrala Cernavodă, dar, fiind considerate nesigure pentru centrală, au fost direcţionate către navigaţie. Fac parte din categoria materialelor refuzate în alte domenii, nefiind gândite pentru navigaţie, rebuturi, de unde provin şi minusurile: consumuri mari de carburant, uleiuri, viteză de deplasare mică.

Chiar şi în aceste condiţii, a îndeplinit o serie de misiuni. A participat la conflictul din Kosovo, a transportat trupe spre Albania, a fost folosită şi pentru transport de trupe şi echipament din Angola, dar şi în timpul conflictului din Golf”, a explicat Nicolae Gancea, fost comandant, director SN CFR Marfă până în 2008.

Acesta a povestit cum a decurs „răpirea” din San Cristobal, acolo unde fusese abandonată, cu datorii imense, şi cum a ajuns în România, unde a fost pusă „pe picioare”, cu cheltuieli de bun simţ, în Şantierul Naval Constanţa.

Încet-încet, ne apropiem de trista realitate a zilei de azi…

„Nu se mai poate face nimic…”

În 2008, şi „Mangalia”, şi surata ei, „Eforie”, au fost trase pe dreapta. Au urmat furturi, descompletări, mizerii cu iz penal.

„La ora actuală, navele sunt o ruină. Îmi pare rău să o spun, dar acesta este adevărul, ar fi trebuit să fie de mult casate. Le-am fi putut vinde, a existat un asemenea proiect, iar suma încasată ar fi acoperit 25% din valoarea investiţiei într-o navă nouă. Se puteau folosi fonduri din preaderarea României la Uniunea Europeană, dar banii au dispărut şi proiectul s-a pierdut”, a spus Nicolae Gancea.

Ce se mai poate face acum? „Nimic, nu se mai poate face nimic”, spune fostul comandant, care vine şi cu explicaţii: „Cele două nave fac parte din termenii înţelegerii cu NATO, sunt integrate în sistemul de apărare, au sarcini precise la nevoie. De asemenea, CFR Marfă, care le are în proprietate, doreşte să scape de ele prin orice metodă. S-a încercat inclusiv scufundarea lor, dar nu s-a putut, din cauza protocolului militar. Nu sunt casate, iar scufundarea ar fi un caz penal. Se aşteaptă să le distrugă natura!”, a explicat Nicolae Gancea.

Aşadar, „Mangalia” şi surata sa, „Eforie”, sunt condamnate să zacă la cheu, pe cheltuiala CFR Marfă, nemaiavând la bord decât un echipaj de pază/siguranţă.

Fără certificat de clasificare din 2008

Construită la Şantierul Naval Constanţa, nava „Mangalia” a fost lansată la apă în 1986, în februarie 1988 a plecat în probe de mare, iar în martie 1988, au fost finalizate lucrările şi a fost livrată companiei Navrom. După 1990, a devenit proprietatea SN CFR, în 1999, a susţinut, pentru o scurtă perioadă, ruta Constanţa - Derince (Turcia), apoi a efectuat prima cursă a unui ferry-boat românesc dinspre portul Constanţa spre portul Batumi (Georgia).

A rămas fără certificat de clasificare în 2008, iar în prezent se află în dana 108 a portului Constanţa - Agigea, aflată în regim de conservare.

XXX

Navele timp ferry-boat „Mangalia” şi „Eforie” reprezintă ultimele vestigii din ceea ce a fost flota comercială a României, care, la 1 ianuarie 1989, avea 301 nave maritime, cu o capacitate de transport de 6.185.000 tdw.

Reuniunea s-a încheiat cu o întrebare rostită pe buzele tuturor: Va mai avea oare vreodată România o flotă maritimă comercială? Asupra acestui subiect, vom reveni însă într-o ediţie viitoare!