Micii agricultori: "Limitaţi importurile de roşii, cât timp avem producţie locală!". Lăzi întregi de tomate ajung la gunoi

Paradoxal, oamenii muncesc pământul, au recolte bogate, însă nu au unde să-şi vândă tonele de roşii. Supermarketurile nu le vor produsele. Există şi o explicație: roşia neaoşă nu are aspect comercial, ca de vitrină, aşa cum au cele aduse din Turcia sau Olanda.

Importurile de legume îi sufocă pe micii producători români, care trag un semnal de alarmă: „Autorităţile române să limiteze importurile de roșii, cât timp noi avem producţie locală! Nu să le interzică, dar să le limiteze”, a spus un legumicultor, în piață. De asemenea, oamenii sunt de părere că instituţiile statului, precum spitalele, ar trebui să cumpere doar roşii autohtone.



Nici cu angro-urile situaţia nu e prea roz

Nici angro-urile nu sunt dispuse să ofere prea mulţi bani pe kilogram.

În plină penurie mondială de alimente, prin destule solarii din ţară, cam așa-i peisajul: roșiile bune se aruncă. Vorbim despre lăzi întregi, zeci de kilograme. Cu banii primiți la vânzarea en-gros a roșiilor, micii cultivatori nu își acoperă nici măcar costurile pentru cules și transport, așa că, decât să rămână și mai mult în pagubă, sunt nevoiți să renunțe la recoltă - practic, la toată munca lor.

„A scăzut prețul la angro... Nu luăm pe roșii cât dăm pe motorină, pe drum… Pe cât de mare e producţia, pe atât de mic e preţul”, se plâng producătorii.

„Din decembrie am muncit la ele, le-am asigurat căldură. Nu pot să le vând cu 50 de bani, cu 80 de bani”, a spus un alt producător.

Programul Tomata, un ajutor mult prea mic

Mulţi legumicultori fac parte din Programul Tomata. În timp ce unii se plâng că banii primiţi de la stat nu acoperă investiția pe care o fac, alţii susţin că sumele sunt de mare ajutor şi lor li se datorează o parte din producţia generoasă de roşii.

Prin Programul Tomata, un fermier primește 3.000 de euro pentru o suprafață de minimum 1.000 de metri pătrați de plantație. Astfel, agricultorii solicită extinderea programului de ajutor şi pentru alte categorii de legume.



Nu sunt destule spaţii pentru depozitare

Legumicultorii muncesc în solarii aproape în fiecare zi din an. Câștigurile pe care ar trebui să le primească pentru munca depusă și produsul finit sunt mici, asta şi pentru că nu există spaţii pentru depozitarea roşiilor culese. Astfel, sub povara gradelor multe din termometre, tomatele se strică înainte ca oamenii să apuce să le vândă. De asemenea, fermierii aruncă legume atunci când au supraproducţie şi pentru că nu au unde să le proceseze. De exemplu, ar fi necesare mai multe fabrici de procesare, dat fiind faptul că cele existente folosesc preponderent roşii din import pentru a fabrica, spre exemplu, bulion.