Numărul locurilor de muncă vacante crește, deși avem sute de mii de șomeri

La un pahar de vorbă cu un amic evreu, m-a luat gura pe dinainte și, fără să nuanțez, am scăpat "porumbelul" din gură:

- Suntem o țară săracă.

Omul m-a privit ironic și m-a taxat:

- România, țară săracă?

Am dres-o rapid.

- Mă refeream la populație. Potrivit statisticilor oficiale, 40% dintre cetățenii țării trăiesc sub pragul de sărăcie. Probabil că nivelul real este mai mare. Cât despre resurse naturale, România poate fi considerată bogată, dacă o comparăm cu țara ta.

De data asta, evreul nu a mai cârtit.

- Cu asta sunt de acord. Eu cred că, sărăcia voastră, a românilor, este o problemă de management. Vă irosiți resursele fără rost. Spune-mi, ce rezolvați dacă tot dați ajutoare pentru hrană și căldură? Nimic! Banii se duc rapid, în vreme ce nevoile rămân. După ce i-ai dat o farfurie de mâncare de pomană, săracului i se face foame peste câteva ore. Cu ce l-ai ajutat dacă el rămâne tot sărac și flămând? Trebuie schimbată strategia. Faceți școli pentru săraci, învățați-i meserie, învățați-i cum să își câștige pâinea prin muncă, dați-le mijloacele cu care să lupte pe piața muncii! Încurajați investitorii să înființeze cât mai multe locuri de muncă! Încurajați-i să contribuie la înființarea școlilor de meserii pentru tinerii defavorizați!

Gândindu-mă la mulțimea tinerilor din România care ies de pe băncile școlilor fără să cunoască o meserie sau care se pregătesc în domenii fără nicio legătură cu piața muncii, a trebuit să-i dau evreului dreptate. Într-adevăr, noi, românii, irosim avuția națională organizând un învățământ lipsit de pragmatism. Nu ne batem joc doar de banii puțini pe care îi avem, ci și de anii de viață ai tineretului, scoțând pe bandă rulantă absolvenți fără nicio calificare sau meseriași în domenii de care nimeni nu mai are nevoie. Nu trebuie să ne mai mirăm că 20% dintre românii în vârstă de 15 - 24 de ani sunt șomeri, că, deși pe piața muncii există o cerere tot mai mare de lucrători calificați, tinerii nu au acces la slujbe.

În urmă cu două zile, șefa serviciului de relații umane din cadrul unei companii din Constanța mi se plângea că are posturi libere pe macarale și nu găsește personal calificat. Nu e singura firmă care are probleme de acest gen. Drept dovadă, rubricile de mică publi-citate ale ziarelor sunt pline de oferte de locuri de muncă pentru: sudori, lăcătuși, electricieni, tâmplari, croitori, frizeri, mecanici auto și tinichigii auto, bucătari și așa mai departe.

Ultimul raport al Institutului Național de Statistică indică o paradoxală creștere a locurilor de muncă vacante, în condițiile în care avem sute de mii de șomeri. La începutul anului erau 54.700 de locuri de muncă libere, deși existau 436.242 șomeri.

Numărul absolvenților de învățământ superior care eșuează pe piața muncii, nereușind să-și găsească de lucru în specialitatea lor este uriaș. Mult mai mare este al celor care au acceptat să muncească în activități și pe funcții ce n-au nicio legătură cu pregătirea lor. Dacă s-ar face un studiu statistic, am fi surprinși să aflăm cât de mulți licențiați lucrează ca vânzători, chelneri, taximetriști sau bodyguarzi.

Pe de altă parte, numeroase unități economice, cu precădere din industrie, servicii și sectorul construcțiilor se plâng de lipsa lucrătorilor calificați.

Cele două fenomene sunt formele de manifestare ale rupturii existente între sistemul de învățământ românesc și economia reală.

Nu i-am mai povestit evreului despre toate acestea. Mi-a fost teamă să nu-mi închidă gura, zicându-mi:

- Ți-am spus eu că sărăcia voastră, a românilor, e doar o problemă de ma-nagement?