Pe cale de dispariţie! „În cel mult 20 de ani, România rămâne fără navigatori. Trebuie făcut ceva”

O statistică realizată de Sindicatul Liber al Navigatorilor, bazată pe foarte multe studii şi rapoarte internaţionale, arată că navigatorii români sunt din ce în ce mai puţini. În acest ritm, ţara noastră, cu o tradiţie marinărească semnificativă de peste un secol, ţară cu deschidere la mare şi o populaţie importantă în rândul statelor europene, ar rămâne fără navigatori în cel mult 20 de ani!

Chiar dacă flota s-a „evaporat” după Revoluţia din 1989, România şi-a păstrat importanţa în shippingul mondial pe partea de forţă de muncă. Zeci de mii de navigatori au urcat la bordul vapoarelor sub pavilion străin, fiind apreciaţi pentru modul în care s-au achitat de sarcini: bine pregătiţi, serioşi, responsabili.

Ultimele date centralizate de Sindicatul Liber al Navigatorilor arată însă o realitate de necontestat: numărul celor dispuşi să înfrunte furtunile pe mări şi oceane, departe de familie, se micşorează de la an la an. Cauzele sunt multiple, iar găsirea de soluţii trebuie accelerată.

„De la aproximativ 33.000 de navigatori - 17.000 de ofiţeri, 7.000 de nebrevetaţi şi 9.000 personal auxiliar - înregistrați în anul 2008, cu un număr record de cadeţi de aproximativ 2.000 / an care erau ceruţi necondiţionat pentru practica pe nave, am ajuns încet încet la 16.000 de ofiţeri, 3.000 de nebrevetaţi şi 8.000 personal auxiliar, cu un număr mai mic de 900 de cadeţi pentru stagiu în 2017.

Dar acest declin nu s-a oprit aici, ajungându-se în anul 2024 într-o situaţie cu totul alarmantă. Statistica ne arată că mai sunt aproximativ 12.000 de ofiţeri activi, 1.000 de nebrevetaţi, 4.000 personal auxiliar şi mai puţin de 1.000 de studenţi care încearcă să îşi găsească un loc pentru efectuarea stagiului. Trebuie făcut ceva!”, a declarat preşedintele Sindicatului Liber al Navigatorilor, Adrian Mihălcioiu.

Promovare în toată ţara

În opinia liderului de sindicat, acest domeniu este unul încă foarte ofertant, dar autorităţile trebuie să se „dezmorţească” şi să fie inventive, România având numai de câştigat de pe urma unui număr cât mai mare de navigatori: multe locuri de muncă bine plătite, sume uriaşe aduse în ţară şi cheltuite aici, oameni mai fericiţi care pot creşte nivelul de trai al celor din preajma lor, dar şi al cetăţenilor ţării.

„Pentru asta, trebuie ca cineva, un grup mic de funcţionari tineri cu determinare să se specializeze în acest domeniu rapid, să aibă puterea legală necesară dată de stat ca să poată vedea şi aplica toate cerinţele şi oportunităţile din piaţă, să aibă forţa de a legifera şi a schimba dinamic sectorul românesc de forţă de muncă pentru transportul maritim, să găsească resursele minime necesare ca şcoala să nu mai fie o povară pe spatele studenţilor şi al familiilor acestora, să promoveze cariera de navigator în ţară, dar şi să sprijine studenţii prin lobby activ în exterior, pe lângă marile companii de navigaţie, să facă parteneriate cu departamente ale transporturilor din ţări care au capacităţi de transport, dar nu au forţă de muncă autohtonă", este de părere Adrian Mihălcioiu.

O autoritate ce ar trebui reformată

Totodată, Mihălcioiu susţine că autoritatea din domeniu ar trebui reformată, modernizată cu programe actualizate cu noile cerinţe din industrie, să se implice activ şi să îşi execute rolul său în a facilita şi ajuta sectorul forţei de muncă, să facă parteneriate cu mediul educaţional şi social pentru o educaţie maritimă corectă şi adaptată mediului maritim, să încurajeze procesul educaţional şi de promovare în carieră a navigatorilor, dar şi să le ofere o protecţie socială adecvată acestora.

Nu în ultimul rând, România ar trebui să aibă un al doilea registru naţional care să înregistreze nave sub pavilion român, oferind în schimb facilităţi fiscale acceptate la nivelul Uniunii Europene, o lege simplă şi clară, uşor de aplicat, care să aducă vizibilitate şi beneficii ţării, care să poată genera locuri de muncă navigatorilor români şi europeni, care să poată ajuta procesul de formare profesională a tinerilor studenţi şi ofiţeri aspiranţi şi să folosească infrastructura existentă de reparaţii şi construcţii de nave existentă.