Navigatori pe cont propriu, în mijlocul furtunii! „Abia când dau de necaz realizează greşeala”

Meseria de navigator, una dintre cele mai dificile din lume, ar trebui să aducă satisfacţie şi bunăstare, însă nu de puţine ori generează suferinţă

şi probleme. Navigatorii muncesc la mii de kilometri depărtare de casă şi familie, străbat în lung şi-n lat mările şi oceanele lumii, trăiesc mai mult printre străini şi chiar au nevoie de protecţie în faţa „rechinilor” din shipping.

Ionel M. era ofiţer 3 punte când, în 2022, la doar 25 de ani, a dispărut de la navă în timpul marşului. Familia a fost anunţată telefonic despre dispariţie şi de atunci… nimic. Familia nu a primit un raport de constatare a dispariţiei în urma cercetărilor efectuate la bordul navei de către conducerea navei sau raportul întocmit de către autoritatea din primul port de escală, nu sunt documente care să ateste dispariţia, nimic. Trei ani fără răspunsuri, fără certitudini, doar cu depresii, prăbuşiri…

Marian M., ofiţer I punte, a suferit anul acesta un accident chiar în momentul debarcării de la navă, când părăsea scara de pilot pentru a păşi pe şalupa care venise să îl ducă la cheu. I s-a dislocat umărul din căzătură şi a fost urgent dus la spital de către agent. După o intervenţie medicală, umărul a fost pus în poziţie normală şi a fost transferat către aeroport în vederea repatrierii. După aproximativ două luni, i-a venit o notificare prin care i se impunea plata cheltuielilor medicale efectuate în Danemarca.

Vasile R., ajutor mecanic, a mers, fără să ştie pe o navă abandonată. A ajuns la bord, unde proviziile şi combustibilul s-au epuizat rapid. Şi-a dat seama că lucrurile nu mai pot continua aşa, însă nava nu era acoperită de o asigurare care să îi poată garanta repatrierea şi plata până la patru luni a salariilor restante. Acasă, situaţie disperată: rată la bancă neachitată, risc de a fi executată ipoteca pe casă!

Uşa deschisă tuturor

Prezentăm, în ediţia de astăzi, doar trei cazuri ale unor navigatori români care au dat de necaz. Ca ei mai sunt, din păcate, mulţi, iar având în vedere vremurile pe care le trăim, săgeata pe grafic se tot duce-n sus.

Ce-i de făcut, ce soluţii au aceşti „truditori ai mării” pentru a preîntâmpina astfel de probleme, iar dacă apar, cum o vor scoate la liman?

Specialiştii din domeniu recomandă ca, în primul şi în primul rând, să se informeze foarte bine, din surse oficiale, şi să intre sub „umbrela” unui for puternic, capabil să le apere interesele.

„Au venit la noi, la sindicat, nu numai navigatori în disperare de cauză, care nu mai găseau nicio soluţie, ci şi familii ale unora dispăruţi fără urmă, în condiţii misterioase. Uşa noastră este deschisă şi pentru membri, şi pentru nemembri de sindicat. Abia când dau de necaz realizează greşeala făcută, aceea de a rămâne pe cont propriu. Tuturor le-am recomandat să fie prevăzători şi organizaţi. Navigatorii trebuie să fie ajutaţi cu sfaturi, cu experienţă, de către cei care pot lupta pentru respectarea drepturilor lor.

Toate aceste beneficii şi protecţii se pot obţine cu un foarte mic efort de voinţă, dar şi corectitudine totodată. Există, din fericire, organizaţii reale, oneste, cu infrastructură puternică şi gata să se implice atunci când este nevoie. Atunci când un navigator este departe de casă, în ciuda tuturor măsurilor legislative luate de organizaţiile internaţionale pentru reglementarea muncii la bord, tot pot apărea probleme, iar fără o minimă îndrumare, un minim sprijin din partea celor cu experienţă în domeniu, se poate ajunge la situaţii chiar dramatice: pierderi materiale însemnate şi chiar pierderi de vieţi!

Navigatorii trebuie să fie vigilenţi, să fie mai atenţi cu felul în care abordează şi îşi pun în aplicare pregătirea lor profesională”, a declarat preşedintele Sindicatului Liber al Navigatorilor, Adrian Mihălcioiu, şef al Inspectoratului ITF România.

Vă întrebaţi cât este valoarea cotizaţiei pentru a deveni membru de sindicat? Sunt cifre „astronomice”: 70 de dolari pe an pentru nebrevetaţi, respectiv 100 de dolari pe an pentru ofiţeri!