Pe mare, se muncește cu teama că-i ultimul voiaj

821
Pe mare, se muncește cu teama că-i ultimul voiaj - 1e2b8f5d829d431013ead35192c62f96.jpg
În ciuda faptului că este mai bine plătită, comparativ cu activitățile de pe uscat din România, marinăria oferă un grad redus de stabilitate a locului de muncă. Tot mai puțini navigatori români se pot lăuda cu certitudinea că firma la care lucrează le va oferi și anul viitor un contract de îmbarcare. Mulți dintre ei, la terminarea voiajului, se gândesc cu teamă că ar putea fi ultimul. După numărul de luni de muncă pe mare, în decurs de un an, și frec-vența cu care reușesc să se îmbarce, marinarii se împart în mai multe categorii, a declarat, pentru cotidianul "Cuget Liber", Adrian Mihălcioiu, liderul Sindicatului Liber al Navigatorilor. "Prima este a celor solicitați de piață. Este vorba de ofițerii superiori - comandanți, șefi mecanici, secunzi - care au locuri de muncă stabile. Aceștia au contracte de îmbarcare de 3 luni la bord, cu 3 luni acasă, 4 cu 2 luni sau 6 cu 4 luni. Unii dintre ei sunt plătiți chiar și când stau acasă, evident cu un salariu mai mic decât la bord. Aceștia reușesc să aibă contracte de muncă de minimum 8 luni pe an. Din această categorie nu fac parte mai mult de 2.000 de navigatori" - a precizat liderul de sindicat. O altă categorie este a celor ce muncesc cu contracte de îmbarcare standard, de 6 luni (plus sau minus una). "Este tot ceea ce pot obține de muncă, în decurs de un an. Este o categorie mai numeroasă - de circa 4.000 de oameni - care cuprinde atât ofițeri, cât și nebrevetați. Din punctul nostru de vedere, aceștia sunt navigatori permanenți, pentru că în general reușesc să-și reînnoiască an de an contractele" - afirmă Mihălcioiu. Cea de a treia categorie este a navigatorilor care prind un contract de 6 - 7 luni la doi ani sau mai rar. "Din diverse cauze, unii dintre ei chiar nu reușesc să găsească de lucru. Alții nu vor să plece mai des pe mare. Sunt peste 6.000 de oameni care aparțin acestei categorii, mai mult nebrevetați." Există și o categorie a navigatorilor care fac pauze lungi. De regulă, aceștia au probleme de adaptare la revenirea pe mare. "Unii dintre ei pleacă în voiaj doar dacă primesc o ofertă bună. Alții navighează din când în când, doar pentru a menține valabilitatea brevetului. Au nevoie de un contact de 12 luni o dată la 5 ani. Sunt marinarii ocazionali, al căror număr îl estimez la 500 - 1.000 de persoane. Cei mai mulți sunt nebrevetați, dar printre ei se află și ofițeri." Cea de a cincea categorie este a cadeților, a tinerilor care se zbat să prindă un voiaj, care să le deschidă drumul spre corpul ofițerilor. În doi - trei ani, cel mult patru, cei ce se străduiesc reușesc să-și împlinească visul. În cazul personalului auxiliar, care lucrează pe navele de pasageri, lucrurile sunt diferite. "Aceștia au contracte de îmbarcare de 6 luni și chiar mai lungi. Constatăm că tot mai mulți dintre români se permanentizează pe mare, își fac o carieră în shipping. Printre ei sunt nu doar cameriste și chelneri, ci și manageri de magazine, de hoteluri, de restaurante sau cazinouri. Trebuie spus că meseriile din sectorul auxiliar, de pe navele de pasageri, sunt extrem de diversificate. Există specialiști în comunicare și ziariști, întrucât pe unele dintre aceste nave se editează publicații la bord, chiar cotidiane. Mulți oameni lucrează în cabinetele medicale, în saloanele de înfrumusețare, în sălile de sport. Sunt angajați fotografi, pictori, compozitori, poeți, muzicanți, actori, dansatori și balerini. Sunt până și sportivi de performanță, care participă la concursurile organizate în patinoarele de pe marile nave de croazieră" - a relatat Adrian Mihălcioiu.

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole din aceeași secțiune

Pagina a fost generata in 1.96 secunde