Reduceți fiscalitatea muncii din industria navală! Sindicatele cer sprijinul Parlamentului României

În zadar muncesc bieții navaliști peste program zi de zi; degeaba vin la lucru și în zilele de sâmbătă și duminică, pentru a face un ban în plus. Statul le dijmuiește și salariul de încadrare, și veniturile suplimentare, dobândite prin eforturi supraomenești, cu sacrificarea propriei sănătăți și a vieții de familie.



Șantierele navale au pierdut mii de lucrători

Sindicatele s-au luptat, au negociat, au obținut an de an creșteri salariale; dar ce folos? De orice majorare obținută în urma creșterii productivității muncii, prin efortul lucrătorilor, profită în primul rând statul.

Din această cauză, mulți dintre ei – sudori, mecanici, electricieni, tubulatori, lăcătuși, vopsitori, strungari și macaragii – și-au luat lumea în cap și au plecat în țările în care munca și viața lucrătorilor este prețuită, fiscalitatea fiind cu mult mai redusă decât în România.

Oh, câte zeci mii de meseriași bine pregătiți a pierdut industria navală, în ultimele trei decenii, din cauza fiscalității excesive asupra muncii, care a provocat migrația externă a lucrătorilor!

Pentru că nu era de ajuns, statul a instaurat și discriminarea fiscală asupra muncii. Din februarie 2018, lucrătorii din sectorul IT sunt scutiți de plata impozitului pe venit, de 10%, iar de la 1 ianuarie 2019, lucrătorii din construcții nu mai plătesc impozitul pe venit (10%) și CASS (10%), în timp ce CAS le-a fost redus la 21,25%.

Ca urmare, la migrația externă a navaliștilor români s-a adăugat cea internă - dinspre șantierele navale, care au o cotă de fiscalitate de 45% asupra salariilor, spre sectorul construcțiilor, în care fiscalitatea este de numai 21,25%.

Ce-i de făcut?

La sfârșitul săptămânii trecute, liderii sindicatelor din primele patru mari șantiere navale ale țării - Șantierul Naval Constanța, Damen Sipyards Mangalia, Şantierul Naval Damen Galaţi și Vard Brăila – s-au întâlnit la Constanța, pentru a discuta strategia ce trebuie urmată în vederea stopării migrației excesive a forței de muncă. Trebuie precizat că, în anul 2019, efectivele de personal din cele patru șantiere navale totalizau 7.258 de lucrători.

„Trebuie umblat la cauze! Fiscalitatea asupra muncii din sectorul naval trebuie redusă la nivelul celei din sectorul construcțiilor civile! Dacă în industria navală va fi aplicat același regim fiscal avantajos, câștigurile reale ale lucrătorilor navaliști vor crește, iar stabilitatea forței de muncă va crește și ea”, au spus liderii de sindicat.

Soluția: lobby-ul parlamentar

„Cele patru sindicate participante la discuții am decis să adresăm Parlamentului României solicitarea ca lucrătorii din industria navală să beneficieze de același tratament fiscal ca și cei din activitățile de construcții. În perioada următoare vom contacta senatorii și deputații din județele noastre și toate partidele parlamentare pentru a le cere sprijinul. Industria navală este unul dintre sectoarele de vârf ale economiei și trebuie susținută printr-o politică fiscală inteligentă, așa cum sunt încurajate activitățile din domeniul IT și din construcții”, a declarat, pentru cotidianul „Cuget Liber”, Dede Perodin – președintele Sindicatului Liber al Navaliștilor din Șantierul Naval Constanța, una dintre organizațiile puternice, reprezentative ale mișcării sindicale din România.

Stimați cititori, potrivit Asociației Naționale a Constructorilor de Nave din România (ANCONAV), industria construcțiilor navale din România ocupă o poziție importantă în cadrul industriei europene de profil, asigurând aproximativ 5% din producția europeană de nave noi. Cifra de afaceri realizată de șantierele navale românești este de circa 650 milioane de euro anual. În șantierele navale muncesc aproximativ 10.000 de lucrători proprii, la care se adaugă aproximativ 8.000 de lucrători ai subcontractorilor.

Statul român a lovit sistematic industria navală

În ciuda importanței excepționale a industriei navale, statul român nu a sprijinit-o cu nimic în ultimii 30 de ani. Dimpotrivă, a lovit-o cumplit. Mai întâi, a distrus o flotă maritimă comercială de 301 nave, cu o capacitate de transport de 6.185.000 tdw, care ocupa locul 26 în lume la sfârșitul anului 1989, plus o flotă de pescuit oceanic de aproape 100 de nave. Totodată a falimentat companiile de navigație maritimă Navrom, Petromin și Romline, din Constanța, și Compania Română de Pescuit Oceanic Tulcea. Odată cu distrugerea shipping-ului maritim românesc, a dispărut piața internă de construcții și reparații de nave maritime. Drept urmare, industria navală națională a fost nevoită să își caute comenzile pe piața internațională, să intre într-o competiție inegală cu șantierele navale din Orientul Îndepărtat și Turcia, șantiere care beneficiază de ajutoare de stat.

În același timp, a distrus industria metalurgică și siderurgică autohtonă, lipsind șantierele navale de materia primă de bază: tabla navală din care se confecționează corpul navelor. Drept urmare, acestea au fost nevoite să recurgă la importuri, care sunt mai scumpe, să își majoreze costurile de producție și să își reducă profitabilitatea și capacitatea competițională.

La aceste procese distructive s-au adăugat creșterea fiscalității asupra muncii și introducerea sistemului discriminatoriu de fiscalizare a câștigurilor salariale.

Susțineți sectorul naval!

Statul român, Guvernul și Parlamentul României, partidele politice trebuie să se decidă dacă vor sau nu să susțină o industrie de vârf, cum este cea navală, și cele circa 18.000 de locuri de muncă din acest sector. Primul pas ce trebuie făcut și care se află la îndemână este reducerea fiscalității asupra muncii în șantierele navale. Iar aceasta se poate realiza aplicând regimul fiscal din sectorul construcțiilor civile.