S-a deprofesionalizat Ministerul Transporturilor? A rămas fără experți și strategi?

„Obiectivul general al proiectului este reprezentat de elaborarea strategiei, dar și a unui program pentru dezvoltarea transportului maritim și pe căile navigabile interioare, a infrastructurii de cale navigabilă, a infrastructurii porturilor maritime și fluviale pe termen scurt (2027), mediu (2035) și lung (2050) ținând cont de interesele naționale, regionale și locale, în scopul promovării creșterii economice durabile și în concordanță cu protecția mediului înconjurător. Așa cum am mai declarat, trebuie să avem în vedere eficientizarea activităților din acest domeniu, astfel încât infrastructura navală pe care o deținem să ne situeze într-o poziție de top în contextul concurenței actuale”, afirmă Ionel Scrioșteanu.

Secretarul de stat precizează că valoarea contractului de finanțare se ridică la 21 de milioane de lei, fără să spună care este sursa banilor, bugetul de stat, credite bancare sau fonduri europene. Cât de curând - probabil - vom afla și numele consultantului căreia îi va fi încredințată misiunea de a elabora strategia în schimbul muntelui de bani.

Stimați cititori, nu-mi aduc aminte ca vreodată în cursul istoriei Ministerul Transporturilor din România să fi apelat la consultanți externi pentru proiectarea strategiilor și planurilor sale de dezvoltare și investiții. Dintotdeauna, aceste lucrări fundamentale pentru viitorul transporturilor naționale au fost rodul gândirii specialiștilor și experților din minister și din unitățile din subordine, al conducătorilor din aceste structuri. Ei cunosc cel mai bine starea transporturilor românești, problemele și lipsurile cu care se confruntă, fluxurile de mărfuri și de călători, investițiile ce ar trebui făcute pentru a răspunde cât mai bine nevoilor economiei naționale și societății românești, pentru a atrage volume tot mai mari de mărfuri.

Un mamut instituțional

Ministerul Transporturilor este un adevărat mamut instituțional, cu o organigramă de invidiat prin mulțimea funcțiilor și structurilor. Iată, din aparatul de conducere fac parte: ministrul și trei secretari de stat, fiecare cu cabinetul său de consilieri; un colegiu ministerial; un secretat general, cu adjunctul său și o întreagă rețea de secretariate; 15 direcții, zeci de servicii și compartimente. Iar în subordinea lor se găsesc trei autorități (pentru transportul naval, feroviar și rutier) plus o mulțime de companii. Și ca să fie organigrama completă, ministerul mai are și o direcție generală de management și strategie.

Dacă cineva ar spune că ministrul transporturilor și secretarii săi de stat, corpul lor de consilieri, armata de specialiști și experți din structurile ministerului și din unitățile subordonate nu se pricep să întocmească o strategie de dezvoltare a transporturilor navale, niște planuri de acțiune, cu siguranță că s-ar simți jigniți.

Și atunci, cum se explică faptul că nu pun osul la treabă să facă cu mintea și cu mâna lor ceea ce este le este scris în fișa postului? Ce motiv au să apeleze la consultanți din afara instituției, pe care să-i plătească cu 21 de milioane de lei? La aceste întrebări ar trebui să ne răspundă chiar secretarul de stat Ionel Scrioșteanu.

Stimați cititori, mă îngrozesc la ideea că metoda Ministerului Transporturilor ar putea fi copiată de Ministerul Apărării și Consiliul Suprem de Apărare a Țării. Dacă mâine-poimâine cele două instituții vor renunța să își mai bată capul cu întocmirea strategiei naționale de apărare a țării și o vor încredința, pe bani mulți, această ingrată și obositoare muncă unor consultanți străini, eventual din Răsărit?