Veteranul cizmarilor din Constanța și-a luat adio de la meserie după 55 de ani de activitate

409
Veteranul cizmarilor din Constanța și-a luat adio de la meserie după 55 de ani  de activitate - florinalbusinicolaegheorghe2-1452191892.jpg

Articole de la același autor

Vremurile când meseria era brățară de aur au apus de mult. Din uriașa armată a meseria-șilor de acum trei decenii s-a ales praful. Mulți dintre ei au ieșit la pensie, iar alții nu le-au luat locul pentru că rețeaua școlilor profesionale a fost distrusă de "reformele" Educației.

În Constanța, înainte de 1990, cea mai mare concentrare de ateliere meșteșugărești era pe strada Ștefan cel Mare, în Piața Griviței, pe bulevardul Tomis și în cartierul Obor. Aveai de unde alege: ateliere de cizmărie, de mecanică fină, de tâmplărie, de instalații sanitare, de reparații radio-tv, de rame și geamuri, croitorii, ceasornicării, studiouri foto și tocilării. Sistemul cooperației meșteșugărești era puternic și avea o mare priză la tineri, care se luptau să prindă un loc la școlile de meserii.

Nicolae Gheorghe se numără printre veteranii cizmarilor din Constanța. A servit meseria și sistemul cooperatist cu dragoste și credință timp de 55 de ani. A prins vremurile de glorie ale meseriei sale, când frumoasele orașului și domnii se încălțau numai cu pantofi și ghete făcute la comandă, dar a asistat și la decăderea meseriilor sub impactul produselor de serie, ieftine, importate din Turcia și China.

În 1960, la vârsta de 15 ani, după ce a absolvit 7 clase, a fost admis la Școala profesională a UCECOM. Pe cele 10 locuri concuraseră 14 candidați. După absolvire a lucrat în cadrul Cooperativei "Înainte" Constanța, reușind să se afirme și să fie promovat șef de unitate la "Casa Modei", în 1972, iar în următorul an a fost ales vicepreședinte al cooperativei. În această, funcție a revenit în 1990, după ce a fost timp de 10 ani șef cu controlul tehnic de calitate. Din 1992, a luat o mică unitate a cooperației în locație de gestiune și a început să lucreze pe cont propriu. A continuat activitatea și după ieșirea la pensie, până de curând, când a împlinit vârsta de 70 de ani.

"În 1960, erau circa 500 de cizmari și marochineri în Constanța, iar în 1989 ajunseseră la 1.200. De-a lungul timpului, am pregătit patru ucenici. Astăzi au mai rămas cel mult 30 de cizmari și marochineri, din care mai puțin de 10, în sistemul cooperatist" - afirmă veteranul.

Curios să aflu cum l-a răsplătit cooperativa pentru devotamentul cu care i-a servit interesele timp de 55 de ani, l-am întrebat dacă a primit vreo recompensă, vreo diplomă de onoare la final de carieră. Omul a plecat rușinat ochii și n-a scos un cuvânt. Tăcerea lui spunea totul. Pentru a-l încu-raja, i-am zis: "Domnule, sunt convins că foștii colegi nu te-au uitat. Cu siguranță că șefii cooperativei te vor invita cât de curând să-și exprime prețuirea lor." Am văzut atunci că în ochii bătrânului meseriaș s-a aprins luminița speranței și, deodată, fața i s-a înseninat.

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Sâmbătă, 31 Mai 2014
Stire din Cetățenești : Colțul constănțeanului supărat
Miercuri, 09 Octombrie 2013
Stire din Fun : Joburi râvnite de femeile acestor timpuri
Pagina a fost generata in 0.3747 secunde