"Câtă nevoie mai este de Armată?" Misiuni în Afganistan și cazărmi în paragină
4697
Articole de la același autor
Tragedia de pe strada Mircea. Ea este șoferița Audiului Q7. Mariam Sarah, cu ce viteză circulai, cumva 125 km/h?
03 Februarie 2018
Crima care a îngrozit Londra, DEZVĂLUIRI ȘOCANTE. Ucigașul montase camere video la dușul Florinei
14 Martie 2018
Scad pensiile militarilor! Cine a mințit și cine pierde cel mai mult? "Probabil urmăresc selecția naturală!"
21 Martie 2018
Geanina, roba și șpaga. Să nu vă fie milă că a luat un șut în fund!
21 Februarie 2018
Am (re)întâlnit, zilele trecute, vehiculată în spațiul public ideea că statul român nu ar avea nevoie de investiții majore în sectorul militar. Mai exact, că toate cheltuielile anunțate - investiții în avioane, nave, echipamente, majorări de salarii și pensii - ar deveni inutile în cazul unui posibil conflict militar, că "Marelui Urs" nu i-ar trebui mai mult de 30 de minute pentru a înfige steagul roșu și că până să scoatem noi navele de prin porturi, rachetele inamicului și-au atins deja ținta.
"România are mulți militari, iar soldele lor sunt departe de cele ale militarilor din alte țări membre NATO. Decât mulți și nemulțumiți, și slab echipați, mai bine mai puțini și mai bine pregătiți. Dar pregătiți pentru ce, pentru misiuni în Afganistan? Și asta în timp ce multe dintre cazărmi sunt abandonate. Nu e mai bun exemplul Sloveniei, care a cărei armată a căzut la toate testele NATO, dar nivelul de trai al acestei țări este mult superior cu cel al României?", a sunat declarația unui personaj destul de cunoscut în Constanța.
XXX
Am căutat să îi dau un răspuns, mai bine spus un raționament de urmat în cazul investițiilor din Apărare.
Membră de 14 ani a Alianței Nord-Atlantice, România beneficiază la ora actuală de cele mai bune garanții de securitate, însă pentru acest lucru este un preț de plătit, iar misiunile din Afganistan fac parte din această înțelegere. Un parteneriat presupune atât drepturi, cât și obligații, iar Armata Română nu face excepție de la această regulă.
Cât privește cazărmile abandonate, din câte cunosc, ele nu sunt chiar abandonate, ci în conservare, fiind activate în situații (Doamne ferește!) speciale. Că s-ar putea fructifica mult mai bine aceste clădiri (de transformat în locuințe de serviciu, în institutii de învățământ militare etc.), este o altă poveste, dar armata are suficienți specialiști și conducători pentru a lua deciziile cele mai înțelepte.
Concluzia generală a fost că România are nevoie de o armată puternică, pentru a fi un actant important în zona Mării Negre. Și nu poți fi puternic fără investiții și fără aliați puternici.
Singurul aspect în cazul căruia înclin să-i dau dreptate interlocutorului meu este cel legat de numărul militarilor. Urmează angajări masive în armată, aproximativ 6.400 de posturi urmând a fi ocupate, în diferite structuri. Întrebarea mea este dacă, în loc de cantitate, nu ar fi mai bine să primeze calitatea? Adică mai puțini militari, dar mai bine antrenați și mai bine plătiți!
"România are mulți militari, iar soldele lor sunt departe de cele ale militarilor din alte țări membre NATO. Decât mulți și nemulțumiți, și slab echipați, mai bine mai puțini și mai bine pregătiți. Dar pregătiți pentru ce, pentru misiuni în Afganistan? Și asta în timp ce multe dintre cazărmi sunt abandonate. Nu e mai bun exemplul Sloveniei, care a cărei armată a căzut la toate testele NATO, dar nivelul de trai al acestei țări este mult superior cu cel al României?", a sunat declarația unui personaj destul de cunoscut în Constanța.
XXX
Am căutat să îi dau un răspuns, mai bine spus un raționament de urmat în cazul investițiilor din Apărare.
Membră de 14 ani a Alianței Nord-Atlantice, România beneficiază la ora actuală de cele mai bune garanții de securitate, însă pentru acest lucru este un preț de plătit, iar misiunile din Afganistan fac parte din această înțelegere. Un parteneriat presupune atât drepturi, cât și obligații, iar Armata Română nu face excepție de la această regulă.
Cât privește cazărmile abandonate, din câte cunosc, ele nu sunt chiar abandonate, ci în conservare, fiind activate în situații (Doamne ferește!) speciale. Că s-ar putea fructifica mult mai bine aceste clădiri (de transformat în locuințe de serviciu, în institutii de învățământ militare etc.), este o altă poveste, dar armata are suficienți specialiști și conducători pentru a lua deciziile cele mai înțelepte.
Concluzia generală a fost că România are nevoie de o armată puternică, pentru a fi un actant important în zona Mării Negre. Și nu poți fi puternic fără investiții și fără aliați puternici.
Singurul aspect în cazul căruia înclin să-i dau dreptate interlocutorului meu este cel legat de numărul militarilor. Urmează angajări masive în armată, aproximativ 6.400 de posturi urmând a fi ocupate, în diferite structuri. Întrebarea mea este dacă, în loc de cantitate, nu ar fi mai bine să primeze calitatea? Adică mai puțini militari, dar mai bine antrenați și mai bine plătiți!
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!
Articole pe aceeași temă
Miercuri, 28 Martie 2018
Luni, 02 Aprilie 2018
Miercuri, 28 Martie 2018
Miercuri, 28 Martie 2018
Marţi, 27 Martie 2018
Luni, 26 Martie 2018
Duminică, 25 Martie 2018
Sâmbătă, 24 Martie 2018
Joi, 29 Martie 2018