Curtea Constituțională a decis din nou: legea Big Brother, și în noua formă, este neconstituțională!

Judecătorii Curții Constituționale au decis, astăzi, cu majoritate de voturi, faptul că legea privind securitatea cibernetică a României este neconstituțională. Într-un comunicat de presă transmis în această după-amiază, reprezentanții instituției menționează că au fost găsite multe incoerențe și neclarități în lege. Cel mai controversat articol al legii, privind obligația firmelor deținătoare de infrastructuri cibernetice (servere, rețele) de a permite accesul la echipamente serviciilor secrete fără un mandat judecătoresc, a fost de asemenea respins de CCR, din cauza "lipsei garanțiilor legale (autorizarea de către o instanță judecătorească)".

Aceasta este a treia lege care implică datele personale ale utilizatorilor de comunicații din România, care ar fi ajutat serviciile secrete în munca operativă, care însă pică la CCR din cauză că nu respectă drepturile și libertățile garantate de Constituția României. Anul trecut, judecătorii CCR au respins alte două legi: cea privind obligația furnizorilor de telefonie și internet de a reține șase luni datele utilizatorilor și cea privind obligația de a solicita datele personale utilizatorilor de cartele telefonice prepay și de rețele wifi publice.

De menționat că și reprezentanții Serviciului Român de Informații (SRI) au transmis, la începutul acestei săptămâni, un punct de vedere cu privire la dezbaterea publică pe marginea prevederilor legii securității cibernetice: 

"În contextul actual al creșterii fără precedent a riscurilor și amenințărilor cibernetice, considerăm că legea securității cibernetice este indispensabilă obiectivului de a operaționaliza Sistemul Național de Securitate Cibernetică și de a facilita adoptarea unui complex de măsuri corelate cu dinamica accelerată a agresiunilor de această natură.

Referitor la unele critici aduse la adresa legii securității cibernetice, SRI își reafirmă preocuparea constantă pentru deplina respectare a cadrului normativ referitor la protecția drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și acționează permanent pentru protejarea acestora.

În acest sens, reiterăm faptul că legea, așa cum a fost adoptată de Parlamentul României, nu permite instituțiilor statului accesul la date care țin de viața privată a persoanelor, fără autorizarea prealabilă a unui judecător. Din această perspectivă, considerăm că temerile, speculațiile și acuzațiile manifestate în spațiul public sunt lipsite de orice fundament real.

Astfel, potrivit art.17 al acestei legi, doar deținătorii de infrastructuri cibernetice (nu persoane fizice deținătoare de echipamente IT&C - computere, tablete, smartphone etc.) au responsabilitatea de a pune la dispoziția autorităților competente (la solicitare motivată) exclusiv date tehnice, cum ar fi indicatorii ce descriu activitățile desfășurate la nivelul sistemelor de operare (log-uri), cu privire la amenințarea (atac cibernetic, incident de securitate etc.) care face obiectul solicitării. Ulterior, dacă din evaluarea datelor tehnice obținute preliminar, care restrâng câmpul de investigație, rezultă necesitatea extinderii cercetării asupra unor echipamente implicate în agresiunea cibernetică și care pot fi asociate în mod absolut concret unor persoane determinate, accesul la aceste echipamente se va realiza numai în baza unei autorizări eliberate de judecător (conform prezentării grafice alăturate, care prezintă schematic modul de parcurgere a etapelor investigative).

Așadar, subliniem în mod responsabil că accesul autorităților competente la un anume echipament IT (computer, tabletă, smartphone etc.), respectiv la datele cu caracter privat stocate pe acestea, care presupune restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale, se poate realiza exclusiv în baza unei autorizații eliberate de judecător.

În același context, în raport cu criticile legate de absența din corpul legii a unor garanții suplimentare privind respectarea drepturilor omului, menționăm faptul că procedura autorizării accesului autorităților competente la date de conținut sau cu caracter personal este deja reglementată, atât în codul de procedură penală, cât și în legea securității naționale, recent modificate în acord cu cele mai înalte standarde în materie de protecția drepturilor omului, iar preluarea lor repetată în conținutul mai multor legi este în contradicție cu norme imperative de tehnică legislativă".