Hăituit de Justiție timp de 17 ani, "Shogunul" a fost declarat nevinovat

După 17 ani de procese, Justiția din România și-a spus ultimul cuvânt într-unul dintre dosarele care au făcut să curgă tone de cerneală și i-au distrus (din punct de vedere fizic ori mental) pe cei care au fost transformați în "ținte vii" ale unor manipulatori ai vremii, care au folosit Justiția ca pe-o armă politică, contribuind
la defăimarea ei și la neîncrederea pe care, în ziua de azi, a ajuns s-o simtă fiecare cetățean în parte.

Magistrații de la Înalta Curte de Casație și Justiție, după mai multe amânări a pronunțării, au pus punct definitiv dosarului "Petromin - Minerva", achitându-i pe inculpați. De 17 ani, dosarul a colindat instanțele din țară și a făcut cale-ntoarsă de la cea mai înaltă instanță la cele din teritoriu atunci când toată lumea s-ar fi așteptat mai puțin.
Au fost zeci de destine marcate pentru totdeauna, oameni care s-au îmbolnăvit iremediabil în arest, familii terorizate și arătate cu degetul oriunde se duceau, ca ciumate, prietenii care s-au pierdut, iar altele, mai puține (probabil cele adevărate), care s-au menținut și au rezistat atacurilor concentrate care veneau, de multe ori, de unde se așteptau mai puțin.

Disputa: șapte nave
Istoricul acestui dosar ar putea deveni oricând subiect de roman.
În 1993, după arondarea flotei comerciale la FPS, echipa managerială condusă de Călin Dragomir Marinescu a fost schimbată. Un an mai târziu, procurorii au dispus trimiterea în judecată a echipei manageriale condusă de acesta pentru abuz în serviciu, fals, uz de fals, contrabandă cu nave, operațiuni interzise de export și folosirea fără drept a creditului și prejudicierea societății.
Printre inculpați, pe lângă Marinescu au fost: Virgil Toanchină, Mihail Constantinescu, Nicolae Romanuel Posedaru, Constantin Bobeș, Elena Dan Minerva, Marian Mușat și Severina Sava.
În rechizitoriu, întocmit de procurori în cursul anului 1996, se arăta că persoanele trimise în judecată au adus un prejudiciu în valoare de 105 milioane dolari, reprezentând contravaloarea mijloacelor materiale și financiare din capitalul de stat, angajat nelegal pe seama societății în contracte neprofitabile pentru aceasta. Practic, conform actului de inculpare, foștii directori ar fi încheiat, în 1990, contracte în condiții ilegale între "Petromin" și firma grecească "Ermis", înființând compania mixtă Minerva Shipping Ltd, la care partea română a participat cu șapte nave. Prin intermediul firmei grecești s-a obținut un credit extern în valoare de 4,8 milioane dolari, cu care au fost reparate și retehnologizate navele. În urma exploatării navelor, profitul obținut se împărțea egal, partea grecească urmând să-și achite din profit datoriile către bancă.

Condamnați după două achitări succesive
În 1996, Tribunalul Constanța i-a achitat pe foștii directori ai Petromin. În 1997, magistrații de la Curtea de Apel au respins apelul Parchetului împotriva hotărârii de achitare, și a menținut decizia Tribunalului.
Surpriza a apărut în iunie 1998, când Curtea Supremă de Justiție, fără alte probe, a admis recursul procurorilor și i-a condamnat pe inculpați la pedepse de până la 12 ani de închisoare.
În ianuarie 2002, Tribunalul Constanța respinge cererea de revizuire, cu motivarea esențială că profitul realizat nu este cert întrucât rapoartele de audit nu fuseseră însușite definitiv de board-urile partenerilor, ca și cum inculpaților nu li se imputase producerea unei pagube. Foștii directori au atacat cu apel această hotărâre, la Curtea de Apel Constanța. Curtea Supremă de Justiție a admis, în iunie 2002, cererea de strămutare formulată de Călin Marinescu și a dispus judecarea cauzei de către Curtea de Apel Galați.

Arestați ilegal (?!)
La numai câteva zile, inculpații au fost arestați în executarea mandatelor emise ca urmare a hotărârii din 1998 a Curții Supreme de Justiție, cu motivarea că suspendarea acordată prin încheierea de admitere în principiu a revizuirii din 9 septembrie 1998 nu mai subzistă.
Practic, s-a susținut că se procedează la rectificarea unei erori materiale din mandatele originare, judecata fiind făcută fără citarea condamnaților. Decizia i-a surprins peste măsură pe apărători, care au susținut la momentul respectiv că sunt interese politice și că, dacă argumentul era valabil juridic atunci persoanele implicate trebuiau arestate încă din ianuarie 2002, când Tribunalul Constanța respinsese în fond a doua cerere de revizuire.
La Curtea Supremă de Justiție, procesul a durat aproape un an, amânările fiind acordate sub pretexte diferite.
Pe 4 februarie 2004, magistrații au admis recursurile condamnaților și ale responsabililor civilmente, au casat hotărârile anterioare date în revizuire și au dispus rejudecarea cererii de revizuire în fond la Tribunalul Galați, urmând ca persoanele implicate să fie eliberate din arest.

Achitați, în cele din urmă…
Dosarul privind revizuirea s-a plimbat de atunci între instanțele gălățene și Înalta Curte de Casație și Justiție.
Potrivit avocatului Valeria Zamfir, revizuirea s-a bazat pe documente absolut noi, care nu au fost avute în vedere de procurori atunci când au dispus trimiterea în judecată, și nici de judecători, în momentul condamnării inculpaților la pedepse usturătoare.
Mai mult, expertizele efectuate în cauză au demonstrat că Petromin-ul nu a fost prejudiciat, așa cum au susținut procurorii, ci, dimpotrivă, a avut parte de beneficii în urma contractului întocmit de inculpați.
În cele din urmă, s-a ajuns la un deznodământ, dar din păcate după 17 ani de procese, timp în care unii dintre inculpați au și decedat (de exemplu Nicolae Romanuel Posedaru), iar alții - cum este Călin Dragomir Marinescu - s-au îmbolnăvit în arest și au trebuit operați de urgență. Au fost declarați nevinovați, chiar dacă pe unii dintre ei nu-i mai ajută cu nimic…

În loc de epilog…
Acum, inculpații ori urmașii lor, pe bună dreptate, au toate motivele din lume de a se îndrepta împotriva statului român, la CEDO. Argumente există cu nemiluita: durata excesiv de lungă pentru a se ajunge la un deznodământ, starea de arest prin care au trecut inculpații, oprobriul public la care au fost supuși, încălcarea drepturilor, suferințele morale pe care toți banii de pe pământ nu le vor șterge…
În fine, sunt motive suficiente ca România să fie pusă să plătească pentru această eroare judiciară sute de mii de euro, dacă nu și mai bine… Bani ce vor fi dați din buzunarele tuturor românilor, și așa mult prea sărăcite.