Jandarmerița care a dat catedra pentru arme

Disciplina, rigurozitatea și seriozitatea sunt calitățile care stau la baza meseriei de jandarm. Deși considerată o meserie pentru bărbați, în cadrul Inspectoratului Județean de Jandarmi Constanța se află și 12 "jandarmerițe". Cu toate că sunt puține la număr, doamnele și domnișoarele nu se simt în minoritate, ba dimpotrivă consideră că sunt mai avantajate.
Subofițer operativ în cadrul biroului Resurse Umane I.J.J. Constanța, Aurelia Șovăilă, a acceptat să vorbească într-un interviu, pentru Cuget Liber, despre ce înseamnă să fii femeie și jandarm.

- Cum văd oamenii femeile în uniformă militară?
- Nu suntem privite într-un alt mod, nu ni s-a reproșat nimic până-n prezent, suntem în avantaj aș putea spune, noi petrecem foarte mult timp în birouri, mai rar în misiuni.

- De cât timp faceți parte din Jandarmerie și cum ați ajuns aici?
- Sunt aici de aproximativ cinci ani, dar până să ajung în Jandarmeri am trecut prin multe. Eu am terminat Facultatea de Istorie, la Universitatea "Ovidius". Am fost profesor suplinitor cinci ani și am lucrat la școli din Ghindărești, Hârșova și Mangalia, iar ultima dată profesoară de istorie la Colegiul Național Pedagogic "Constantin Brătescu".
Am renunțat la învățământ în anul 2006, în octombrie, când am aflat despre cele șapte posturi de subofițer, scoase la concurs, pentru femei. Mi-am propus să încerc să fac și altceva, deși nu consideram că am șanse. Inițial am venit pentru un post de pază, am dat probele sportive, am făcut antrenamente și cu voința pe care am avut-o, am fost un om norocos și am reușit să intru. Am prins ultimul tren, pentru că din 2006 nu s-au mai făcut concursuri la care să fie oferite și posturi pentru femei. De aici am ajuns să lucrez în mai multe domenii, de la Informații și Relații Publice, la serviciul Comunicații, un an am fost și purtător de cuvânt, iar momentan sunt subofițer operativ în cadrul biroului de Resurse Umane.
Toate aceste perioade m-au ajutat să fac o trecere ușoară de la un domeniu la altul, iar perioada în care am fost purtător de cuvânt, a fost una destul de frumoasă.

- Cum vi se pare munca pe care ați ales-o?
- Într-un fel știam peste ce o să dau, știam în ce mediu voi ajunge, dar foarte mult m-au încurajat colegii, care au fost înțelegători și m-au ajutat de fiecare dată. Instruirea de trei luni de la Fălticeni și participarea la diferite misiuni m-au făcut să învăț și să cunosc mult mai multe lucruri, care, privindu-le din exterior, păreau destul de ușoare. Probleme nu am întâmpinat și am reușit să mă adaptez.
Aici contează să asculți totuși ordinul și să nu faci nimic de capul tău.
În anul în care am fost purtător de cuvânt m-am ocupat și de " Sala tradițiilor", un mic muzeu deschis din 2007. La început aveam câteva obiecte pe care puteam să le expunem, câteva medalii și diplome donate de urmași ai unor personalități. Pe parcurs, cu ajutorul directorului de la Muzeul Militar Național "Regele Ferdinand I", filiala Constanta, Costin Scurtu, am reușit să extindem colecția și să adăugăm și alte obiecte cu valoare istorică.
Derulând timpul, încă sunt surprinsă că am făcut o trecere bruscă, de la copiii care inspiră liniște, la activitățile în care mereu apare ceva nou. Totuși au ceva în comun aceste două ramuri și anume siguranța.
Pot spune că este o mândrie să porți o uniformă, să știi că tu reprezinți o instituție serioasă, în care mulți oameni au încredere. Trebuie să gândești mereu înainte să acționezi sau să spui ceva.

- Vă mai ocupați și cu altceva, în afara faptului că sunteți jandarmeriță ?
- Sunt voluntar la o organizație non - guvernamentală. Merg pe partea socială, proiecte legate de copiii din centrele de plasament și chiar persoane cu afecțiuni neurologice. De curând, am fost implicată într-o activitate în care fiecare voluntar trebuia să aibă grijă de un copil cu dizabilități.

- Considerați că este o meserie de viitor?
- Da, cu siguranță. Eu mă văd aici pe timp îndelungat și îmi place pentru că am o oarecare stabilitate, deși este o meserie solicitantă. Mai am multe de învățat și în fiecare zi se ivește ceva nou, dar consider că pot face față. Munca de jandarm îți dă posibilitatea să evoluezi, trebuie doar să ai dorința de a progresa, iar prin felul de a te purta câștigi respectul, însă cel mai greu lucru este să știi să-l păstrezi.