Locul în care jandarmii își lasă gradele la ușă

Laurențiu Cristinel Oprea este un preot din Constanța, însă nu unul ca toți ceilalți. Din 2003, este alături trup, și mai ales suflet, de lucrătorii Inspectoratului de Jandarmi Județean Constanța (IJJ). În capela provizoriu amenajată în sediul IJJ, în ultimii ani, zeci de jandarmi și-au găsit poate alinarea, iar unii chiar au ținut ca acela să fie locul în care să primească binecuvântare pentru noii membri ai familiei. Planurile sunt însă mari. În august 2009, în curtea IJJ Constanța, s-a pus piatra de temelie a unei bisericuțe, lăcaș de cult în care jandarmii speră ca de următorul Paște să se poată sluji. Prezența preotului militar în unitate a surprins la început, însă ușor, ușor, jandarmii s-au obișnuit. "Oamenii nu au fost potrivnici, dar nu erau obișnuiți să aibă un preot alături de ei în formație, la o ședință sau să-l întâlnească pe holurile instituției, ca și coleg al lor. A fost o perioadă în care ne-am obișnuit unii cu alții, iar acum mă simt parte a acestui colectiv", spune preotul militar Laurențiu Cristinel Oprea. 

Armata, prima "dragoste" 

Preotul nu a stat prea mult pe gânduri în momentul în care s-a ivit posibilitatea de a se alătura IJJ Constanța. I s-a îndeplinit, astfel, o mai veche dorință. Își propusese ca, la sfârșitul clasei a VIII-a, să dea admitere la un liceu militar. Nu a mai făcut acest lucru, a urmat un liceu civil și apoi Facultatea de Teologie. După aproape nouă ani în care a fost preot de parohie, a reușit să vină mai aproape și de haina militară. Diferența dintre un preot civil și unul militar ține mai mult de percepție, spune preotul: "Este în primul rând diferența de cum te văd oamenii. Dacă la parohie ești o persoană undeva într-o poziție bine determinată, aici în primul rând ești coleg cu oamenii aceștia. Apare după aceea, bineînțeles, acea legătură spirituală, dacă putem să-i spunem așa, dintre credincios și preot, care există și într-o parohie obișnuită. Dar ne uităm unii în ochii altora ca și colegi". 

Un sprijin la nevoie 

Preotul militar spune că s-a apropiat foarte repede de jandarmi. Nu ține și nu impune să fie duhovnicul tuturor. Respectă alegerea fiecăruia, însă ușa este deschisă pentru oricine. "Când am venit în structură, nu i-am luat pe toți și le-am spus «gata, de aici înainte toți veniți la mine, eu sunt duhovnicul vostru». Nu pot și nici nu am voie să fac lucrul acesta. Eu pot fi pe profilul unora, dar nu pot să fiu pe placul tuturor. Poate unii au o apropiere firească de preotul de parohie, de un prieten, de o rudă, de un preot care undeva, cândva în viața lui i-a fost sprijin și de atunci  s-a format o legătură deosebită între ei. Așa văd eu problema. Ușa este deschisă pentru toți cei care vin la mine, dar nu oblig pe nimeni", spune preotul militar Oprea. Mulți jandarmi au găsit însă în preot un duhovnic bun. "Vin și au venit cu probleme grave, cu pro-bleme destul de mari, probleme de viață, nu de serviciu. Acestea din urmă le rezolvă la comandant, nu la mine. Sunt situații în care am o soluție pentru ei, există situații în care chiar stau și eu și mă întreb ce cuvânt aș putea să spun, sau cu ce aș putea să-i ajut. Important este că sunt cu ei...". Odată intrați în capela improvizată de la IJJ, jandarmii sunt simpli oameni. Puțin contează că sunt colonei sau subofițeri. "Acolo, când a intrat pe ușa capelei, este omul Popescu sau Ionescu, nu este colonelul sau plutonierul, pentru că fără haina de jandarm ești un om ca toți ceilalți. El se întâlnește cu Dumnezeu în capelă ca om, nu ca ofițer sau subofițer. Sunt oameni cu toate gradele", a precizat preotul militar. 

Finalizarea bisericii, așteptată de toți 

La ridicarea bisericii din curtea IJJ Constanța au contribuit și contribuie în continuare și jandarmii. Încă mai este mult de lucru, dar preotul speră ca slujba de Paște să se poată ține acolo, și nu în paraclisul din sediul IJJ. Iar această dorință nu este doar a preotului, ci și a multor jandarmi. Patru dintre ei au ales, de-a lungul anilor, să-și creștineze copiii sau finuții în acel paraclis, însă mulți așteaptă acum ca preotul militar să le poată uni și destinele cu partenerii lor. "Toți te cunosc, toți suntem colegi și asta creează o atmosferă de familie. Nu este ca la o biserică obișnuită: te duci, te așezi la locul tău, îți spui rugăciunea și tot ce ai tu în gând și în suflet și pleci mai departe. Aici toți suntem o familie", spune preotul.