Interviu cu Florentin Sîrbu: "Mi-am dorit ca activitatea Muzeului de Artă Populară să devină mai dinamică. Și am reușit!"

- Domnule director, când a apărut această dragoste pentru ceramică?

- S-a întâmplat în anul 2007, când, la invitația fostului meu profesor de ceramică, Gigi Fărcășiu, am participat la o tabără artistică în Bulgaria. Atunci a fost prima dată când am pus mâna pe pământ. Nu mai modelasem niciodată până atunci o piesă. La acel moment, am prins drag de ceramică, când am văzut ce se poate face dintr-o bucată de pământ. Nu mi-a venit să cred, iar imediat după acea experiență, am urmat un master în ceramică, la Universitatea Națională de Artă din București, și un doctorat. Deci, la momentul actual, pictez, dar și modelez.



- La pictură, aveți o dimensiune predilectă a lucrărilor?

- Orice artist se poate exprima mai bine pe o suprafață mai mare. În prezent, chiar pregătesc o expoziție personală de pictură şi ceramică, lucrări de mărimi diferite. Am reluat o temă din 2013, „Cuiburi”. Vor fi în jur de 45 de lucrări, realizate într-un an de zile și care sunt rodul unei documentări prealabile.

- Mai aveţi emoţii, înaintea unui vernisaj?

- La început aveam mari emoții, ca fiecare. Aveam nevoie să știu ce spune publicul. Acum, însă, știu foarte bine ce am vrut să fac, ce mi-am dorit și cred că publicul va fi surprins într-un mod plăcut de ceea ce am realizat.



- Care este scopul proiectului „Arderi experimentale/arderi arhaice”?

- Este vorba despre un experiment care urmărește reconstituirea fluxului tehnologic (construcție, decor, ardere, pastă ceramică) al unei arderi a vaselor din lut. Practic, cursanții clasei de ceramică intră într-un proces de reconstituire al unei arderi arhaice. Un pas important în evoluția meșteșugului ceramic îl constituie momentul în care olarii au observat că, în funcție de modul cum se conduce o ardere, vasele obținute pot avea nuanțe diferite, prin aceasta realizându-se cele două tipuri de ardere (oxidantă și reducătoare), care au ca finalitate doar un aspect diferit al vaselor, fără afectarea calității acestora.



- Care sunt avantajele folosirii cuptoarelor tradiționale?

- Cuptoarele prezintă o serie de avantaje, spre deosebire de vatra simplă, concretizate prin reducerea efectelor condițiilor atmosferice, posibilitatea obținerii unei temperaturi înalte și menținerea ei o perioadă mai lungă de timp, urmată de o răcire lentă, care are ca rezultat o mărire a calității ceramicii.

- Cât de dificilă este realizarea unei lucrări de ceramică?

- Nu este greu. La lucrările mari de ceramică, mai grea este arderea. În prezent, nu prea avem cuptoare de ars lucrări mari și, atunci, suntem nevoiți să le facem din module. Totodată, dacă au o dimensiune mai mare sunt dificil de manipulat la ardere. De exemplu, în anul 2018 am realizat o lucrare mare, de 330 kg. Lucrarea s-a intitulat „Geneză” şi a fost inspirată dintr-un obiect antic, o amforă. Din păcate, uneori, lucrările sunt vandalizate. Aşa s-a întâmplat în urmă cu câţiva ani, la Medgidia, unde au fost expuse în jur de o sută de lucrări, dar au mai rămas numai şase.

- Spuneţi-mi, vă rog, mai sunt interesaţi tinerii din ziua de azi de această artă, de lut, în general?

- Da, sunt interesați, dar mulți o privesc doar ca pe un hobby, dar eu vreau mai mult de la ei. Vreau să descopăr în fiecare an, cel puțin 2-3 persoane care să ducă mai departe ceea ce facem noi acum. Totuși, este un pic cam greu, pentru că, pe lângă actul de creație în sine, intră și cunoștințele pentru tehnologie, tehnologia materialului și arderea. Trebuie să știi cum să arzi o piesă de ceramică, dacă nu te folosești de cuptoare electrice. Ca să faci o ardere arhaică, cum se proceda cu mii de ani în urmă, este nevoie de experiență. Procesul este destul de greoi, dar frumos. După trei zile, când desfaci cuptorul și scoți lucrările din el, uiți, însă, cât de greu a fost sau câtă muncă ai depus să faci o asemenea ardere. De asemenea, trebuie să precizez că la o astfel de ardere se folosește peste o tonă de lemne, mult, dar este necesar să ajungem la o temperatură destul de mare, pentru ca obiectele să reziste în timp.

- Când erați de vârsta cursanților dumneavoastră, erați la fel de pasionat de ceramică?

- Când eram copil nu mă gândeam absolut deloc la ceramică. Pictam foarte mult, în special icoane. Mergeam pe la biserici și încercam să reproduc ceea ce vedeam pe pereți. Nimeni din familie nu era pasionat de așa ceva. Tatălui meu i-a plăcut desenul tehnic. În rest, ceilalți nu erau interesați de pictură, modelaj.

- La cursurile de pictură pe care le oferiți la Centrul Cultural „Teodor Burada” aveţi şi cursanţi trecuţi de prima tinereţe?

- Săptămânal, ne trec pragul și oameni mai în vârstă, dar care sunt extrem de pasionate de artă, de pictură. Cu ani în urmă, au fost pasionați de pictură, de ceramică, dar au avut alte meserii și nu au avut ocazia de a face ce le-a plăcut. Acum, timpul le permite să facă orice. Am o doamnă la pictură, de peste 70 de ani, care lucrează extraordinar. Atât de bine lucrează, cu multă răbdare și pasiune, încât are lucrări chiar mai bune decât ale tinerilor de 30 de ani.

- Sunteți, de peste un an, director al Muzeului de Artă Populară din Constanța. Ce planuri aveţi în perioada următoare?

- De când am venit, mi-am dorit ca activitatea să devină mai dinamică, să organizăm mai multe evenimente, expoziții, ceea ce am și reușit. Până acum, am avut expoziții extrem de frumoase și diversificate, cu piese de mare valoare şi ne-am bucurat să aducem artiști renumiţi din întreaga țară. Am reușit, de asemenea, să organizăm, pe parcursul anului, numeroase ateliere de creație, atât cu adulți, cât și cu copii, de țesut, pictură pe sticlă, iconografie, păpuși din fire de ață, decor pe obiecte din ceramică etc.

- La ora actuală, instituția de cultură are etichete QR pe exponate. Care sunt avantajele acestor etichetări?

- Am etichetat toate piesele din patrimoniu, care au, acum, etichete QR, ce pot fi scanate cu telefonul mobil, fără nicio aplicație, cu camera foto, vizitatorii putând citi totul despre obiectul respectiv, în limba română sau limba engleză. Majoritatea muzeelor imprimă unele informații cu articole pentru educarea vizitatorilor, dar noi avem și ceva în plus aici.