Sărbătoare la Cuget Liber
Colega noastră, jurnalista Camelia Mitric, s-a căsătorit
Începând de vineri, 8 iulie, jurnalista Camelia Mitric (n.r. - Cameluța) a devenit doamna Miu, pentru că "singură și nesilită de nimeni" s-a convins că trebuie să iasă din clubul "burlăcițelor" și să descopere minunatele "taine" ale cratiței. Cu această ocazie, colegii de la Cuget Liber îi doresc "Casă de piatră, copii de ciocolată!" și să aibă parte de tot binele din lume.
Și pentru că șugubățul nostru coleg Ion Tița-Călin este la vremea la care poate da sfaturi de viață în cuplu, dar a mai și tras ceva învățăminte și concluzii, îi dedică cu drag următoarele versuri:
Jurământul mirelui
Adio… parcuri însorite
Și voi… plimbări pe sub aluni!
De-acum, în zilele de toamnă,
Despic butuci și car cărbuni.
Romanticele seri cu lună
Și șoapte pline de candoare
S-au dus și vom petrece noaptea,
Culcând odrasla pe picioare.
De mine-ți aninai privirea,
Precum de piept s-agață broșa,
Dar a venit, acuma, vremea,
S-atârni de mine doar… sacoșa.
Frumoși și puri, credeam că este
Deschis oricare drum în viață,
Dar vom găsi liber doar drumul
Dintre serviciu - casă - piață.
De te-ntristam, știam remediul:
Un vers și o gingașă roză.
De-acum, închisă-i florăria
Și ne certăm numai în proză.
Sub vălul nopții, sărutarea
O număram. De azi, se știe:
Vom număra cum trec decenii,
La cratiță-n bucătărie.
Îți promiteam, plin de tandrețe,
Mașină, vilă și piscină.
Vom fi bogați, ca toată lumea,
Numai în ziua de chenzină.
Dar important este, iubito,
Că vom fi, veșnic, împreună
Și, jur, în viitor, salariul
Să ți-l depun, întreg, în mână.
Și pentru că șugubățul nostru coleg Ion Tița-Călin este la vremea la care poate da sfaturi de viață în cuplu, dar a mai și tras ceva învățăminte și concluzii, îi dedică cu drag următoarele versuri:
Jurământul mirelui
Adio… parcuri însorite
Și voi… plimbări pe sub aluni!
De-acum, în zilele de toamnă,
Despic butuci și car cărbuni.
Romanticele seri cu lună
Și șoapte pline de candoare
S-au dus și vom petrece noaptea,
Culcând odrasla pe picioare.
De mine-ți aninai privirea,
Precum de piept s-agață broșa,
Dar a venit, acuma, vremea,
S-atârni de mine doar… sacoșa.
Frumoși și puri, credeam că este
Deschis oricare drum în viață,
Dar vom găsi liber doar drumul
Dintre serviciu - casă - piață.
De te-ntristam, știam remediul:
Un vers și o gingașă roză.
De-acum, închisă-i florăria
Și ne certăm numai în proză.
Sub vălul nopții, sărutarea
O număram. De azi, se știe:
Vom număra cum trec decenii,
La cratiță-n bucătărie.
Îți promiteam, plin de tandrețe,
Mașină, vilă și piscină.
Vom fi bogați, ca toată lumea,
Numai în ziua de chenzină.
Dar important este, iubito,
Că vom fi, veșnic, împreună
Și, jur, în viitor, salariul
Să ți-l depun, întreg, în mână.
Comentează știrea
Articole pe aceeași temă
Vineri, 22 Aprilie 2011