De ce nu se dezvoltă Constanța, de ce nu sunt bani de investiții, de proiecte de anvergură? Fiindcă avem un oraș asistat social, fiindcă plătim din taxele și impozitele noastre subvenții, ajutoare și alte pomeni care secătuiesc bugetul de resurse. Cetățenii sunt ținuți captivi în caruselul subzistenței, abonați la ajutoarele municipalității.
Zilele trecute, telefonul redacției a luat foc după ce numeroase persoane, inclusiv administratori de bloc, au sunat revoltate fiindcă au venit facturile majorate de la RADET. Motivul neînțelegerilor: din luna mai, apa caldă nu a mai fost subvenționată de Primărie.
Panică, disperare. Cum, nu se mai subvenționează? Nu ni se mai dă? Nu mai primim nimic?
Din păcate, aceasta este Constanța creată în ultimii 15 ani și moștenită acum de noua administrație locală. Un oraș care nu știe să mai trăiască decât din mila primarului și a consilierilor locali, o comunitate care a devenit dependentă de subvenții și facilități. Iar toate acestea, să știți, se plătesc pe spinarea acelei mici părți dintre constănțeni care muncesc și câte 12 ore pe zi, cel puțin șase zile pe săptămână, care își plătesc întotdeauna taxele și impozitele, fără a primi însă nimic înapoi. Nu pot folosi în condiții decente transportul în comun deoarece este suprapopulat de "cazuri sociale", nu pot merge în siguranță pe stradă deoarece infracționalitatea a scăpat de sub control, nu pot circula pe trotuare deoarece sunt mașini parcate pe ele, nu se pot deplasa cu bicicleta deoarece nu există piste, nu se pot plimba cu copiii prin oraș deoarece e plin de rahat de câine și mizerie, nu pot ieși în parc deoarece nu există parcuri.
În schimb, avem mii de asistați social în Henri Coandă. Lor le plătim construcția locuințelor, curentul, chiria și le dăm ajutoare sociale, subvenții la căldură și transport gratuit. Nu contează că sunt oameni în putere, tineri. Ei nu au fiindcă nu muncesc. Așa că le dăm noi, cei care muncim.
Avem zeci de mii de pensionari cărora le-am plătit, de multe ori cu vârf și îndesat, pachetele de la Mazăre, acum tichetele sociale. Tot lor le plătim drumurile cu autobuzele RATC și subvențiile la RADET.
Avem un oraș care subvenționează transportul în comun pentru elevi, studenți, profesori, bătrâni, veterani etc. Întrebarea este, de ce nu îl facem gratuit?
Avem un oraș în care toată populația racordată la RADET este subvenționată de Primărie. Bogat, sărac, tânăr sau bătrân, sănătos sau bolnav, municipalitatea îți plătește căldura și apa caldă. Costurile practicate de RADET sunt atât de mari încât nu ar putea fi suportate de populație, justifică aleșii locali. Atunci, înseamnă că e o problemă la această regie, la sistemul de furnizare al căldurii, iar pomparea de bani publici în menținerea unui sistem defect este doar o simplă risipă. Primăria trebuie să rezolve cauza facturilor enorme și nu să vopsească gardul prin subvenționarea acestora.
În aceste condiții, vă mai întrebați de ce nu are Constanța bani pentru investiții, pentru dezvoltare, pentru modernizarea orașului? Bani sunt, dar cu ei aleșii locali își cumpără liniștea și voturile pentru viitoarele alegeri. De aici ar trebui să plece schimbarea Constanței. Ajutoare sociale, subvenții, sprijin trebuie să primească cei care au într-adevăr nevoie de ele, cei care sunt în incapacitatea de a avea grijă de ei, de a se întreține. Și nu la nivelul de acum, ci mult mai mult astfel încât statul, administrația locală, să își asume în adevăratul sens al cuvântului protejarea lor. Însă, nu pot fi de acord ca bărbați și femei în putere, la 20, 30, 40, 50 de ani, să fie asistați social doar pentru că nu au locuri de muncă. Nu muncesc, în primul rând, pentru că nu vor, pentru că ei știu că și-ar pierde ajutoarele și subvențiile. Așa că mai bine stau la mână întinsă, în timp ce noi muncim să le asigurăm lor traiul.
