Astăzi, Ziua mondială a sănătății urechii și auzului

Ziua mondială privind protecția sănătății urechii și auzului se marchează în fiecare an la 3 martie, dată stabilită cu prilejul primei Conferințe internaționale privind prevenirea deprecierii auzului și restabilirea acestuia, care a avut loc în 2007 la Beijing, în China.

În fiecare an, Ziua mondială privind protecția sănătății urechii și auzului abordează o temă și activități specifice, stabilite de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și partenerii săi. 

În 2017, Ziua mondială privind protecția sănătății urechii și auzului evidențiază acțiunile care pot fi întreprinse de către factorii de decizie în ceea ce privește problema pierderii auzului. Tema din acest an are ca scop să atragă atenția asupra impactului economic al pierderii auzului și asupra eficienței costurilor intervențiilor pentru redresarea auzului, conform site-ului www.who.int. 

Prevenirea, screening-ul pentru identificarea timpurie, reabilitarea auzului cu ajutorul dispozitivelor auditive, subtitrările și limbajul semnelor în educație se numără printre strategiile care pot diminua pierderea auzului și consecințele acesteia.

Marcarea acestei zile are menirea de a sensibiliza și conștientiza oamenii din lumea întreagă cu privire la problemele legate de îngrijirea urechii și a auzului. Data de 3 martie, a fost aleasă datorită formei numerelor 3.3, reprezentative pentru cele două urechi.

Cu prilejul Zilei mondiale privind protecția sănătății urechii și auzului, OMS organizează o serie de activități și lansează rapoarte privind noi estimări ale numărului de persoane expuse riscului de pierdere a auzului din diverse cauze, precum și broșuri, afișe și infografice cu tema zilei.

Potrivit celor mai recente estimări ale OMS, la nivel mondial 360 de milioane de persoane suferă în prezent de diferite grade de pierdere a auzului, din diverse cauze (zgomot, afecțiuni genetice, boli infecțioase, diverse medicamente, îmbătrânire ș.a.). 

Specialiștii spun că, în ultima perioadă, zgomotul este o cauză foarte des întâlnită care afectează auzul, fie pentru o perioadă mai scurtă de timp, fie definitiv. Auzul se testează prin efectuarea unei audiograme, prin care se stabilește, eventual, și gradul de hipoacuzie.