Copilul tău suferă de ADHD? Iată cum îl poți ajuta
ADHD este o tulburare neuro-biologică care se manifestă prin deficit de atenție și agitație psihomotrică intensă, cunoscută și sub denumirea de hiperkinetism. "Copiii cu ADHD se confruntă cu incapacitatea de a se adapta la reguli, de orice natură, de a socializa, de a memora și de a duce la bun sfârșit o sarcină dată, aleargă fără un scop anume și termină întotdeauna primii orice încep, chiar dacă, de fapt ei nu au realizat sarcina așa cum trebuie.
Mai mult decât atât, niciodată nu vor face lucruri din proprie inițiativă și nu vor găsi o motivație interioară pentru aceasta. Se pierd repede de un grup social, iar acest lucru este evident atunci când încep cursurile școlare. Când se lucrează individual, nu dau senzația că nu pot capacita, în schimb atunci când au în față orice factor stresor, social reacțio-nează așa cum am descris", a explicat psihoterapeutul Cristina Gemănaru, din cadrul Centrului terapeutic de autism "Marea Neagră" din Constanța.
Terapie în pași mici
Terapia se realizează în etape care ajută copilul să își dezvolte capacitățile care îi lipsesc și care îl împiedică să evolueze. "Terapia se face în pași mici. I se delimitează trecerea de la o activitate la alta și se începe cu sarcini care să aibă pe-rioade scurte de timp pentru a-i menține atenția. Asta pentru că ei se învârt într-un ciclu repetitiv. Trebuie ținut cont de faptul că peste timpul la care el are capacitate de atenție, apare comportamentul de opoziție.
Prima intervenție se face atunci când copilul împlinește vârsta școlară și intervin responsabilitățile în acest sens. Atunci psihoterapeutul începe să lucreze după un orar vizual și să orienteze copilul și spațio-temporal. În cazurile extrem de deficitare se folosesc mai multe tipuri de terapii: terapie comportamentală care presupune modelarea comportamentului prin reducerea deficitului de atenție și dezvoltarea capacității de concentrare, și terapia medicamentoasă care este recomandată de neuropsihiatru", completează psihoterapeutul Cristina Gemănaru.
Mai mult decât atât, niciodată nu vor face lucruri din proprie inițiativă și nu vor găsi o motivație interioară pentru aceasta. Se pierd repede de un grup social, iar acest lucru este evident atunci când încep cursurile școlare. Când se lucrează individual, nu dau senzația că nu pot capacita, în schimb atunci când au în față orice factor stresor, social reacțio-nează așa cum am descris", a explicat psihoterapeutul Cristina Gemănaru, din cadrul Centrului terapeutic de autism "Marea Neagră" din Constanța.
Terapie în pași mici
Terapia se realizează în etape care ajută copilul să își dezvolte capacitățile care îi lipsesc și care îl împiedică să evolueze. "Terapia se face în pași mici. I se delimitează trecerea de la o activitate la alta și se începe cu sarcini care să aibă pe-rioade scurte de timp pentru a-i menține atenția. Asta pentru că ei se învârt într-un ciclu repetitiv. Trebuie ținut cont de faptul că peste timpul la care el are capacitate de atenție, apare comportamentul de opoziție.
Prima intervenție se face atunci când copilul împlinește vârsta școlară și intervin responsabilitățile în acest sens. Atunci psihoterapeutul începe să lucreze după un orar vizual și să orienteze copilul și spațio-temporal. În cazurile extrem de deficitare se folosesc mai multe tipuri de terapii: terapie comportamentală care presupune modelarea comportamentului prin reducerea deficitului de atenție și dezvoltarea capacității de concentrare, și terapia medicamentoasă care este recomandată de neuropsihiatru", completează psihoterapeutul Cristina Gemănaru.
Articole pe aceeași temă
Vineri, 22 Martie 2013
Luni, 04 Martie 2013
Sâmbătă, 13 Aprilie 2013
Vineri, 12 Aprilie 2013
Sâmbătă, 30 Martie 2013
Joi, 07 Martie 2013
Luni, 25 Februarie 2013
Miercuri, 20 Februarie 2013
Marţi, 12 Februarie 2013
Miercuri, 06 Februarie 2013