Fuga de mâncare! Atenţie la primele semne de anorexie, la adolescenți
Articole recomandate
Medic: "Modul în care ne raportăm la mâncare este o oglindă a relaţiei pe care o avem cu noi"
13 Aprilie 2024
Transplant hepatic pentru mama a patru copii: "Pacienta nu ştia că are probleme medicale..."
01 Aprilie 2024
Potrivit unei statistici date publicității de Asociația pentru Prevenirea și Tratarea Tulburărilor de Alimentație, se estimează că una din 100 de adolescente (10-19 ani) suferă de anorexie nervoasă, iar aceasta reprezintă a treia cea mai comună boală cronică întâlnită la femeile tinere.
Totodată, un studiu al National Association of Anorexia Nervosa and Associated Disorders raportează că 5-10% dintre anorexici mor în zece ani de la declanşarea bolii; 18-20% dintre anorexici vor deceda după 20 de ani și numai 30–40% se vor însănătoși definitiv.
Anorexia apare, mai frecvent, în rândul adolescenţilor, dar nu numai. Aceasta poate fi o afecţiune de sine stătătoare, ca urmare a afectării percepţiei imaginii corporale, fiind o tulburare de comportament alimentar.
Persoanele anorexice se văd altfel decât sunt în realitate, fenomenul numindu-se dismorfism. Persoanele anorexice au o preocupare excesivă pentru siluetă şi refuză să mănânce. Acestea sunt mereu stresate, au relaţii sociale şi ocupaţionale perturbate, suferă de depresie şi de sentimentul singurătăţii.
Anorexia se manifestă prin refuzul de a mânca, exerciţii fizice practicate la extrem, administrare de diuretice în mod excesiv, orice metode pentru a pierde în greutate deşi persoana este excesiv de slabă. Pot apărea complicaţii medicale cum ar fi pierderea menstruaţiei sau incapacitatea de a te ridica din pat datorita stării accentuate de slăbiciune. Persoanele anorexice se văd mult mai grase decât sunt în realitate şi au o viziune deformată asupra corpului lor.
Din acest motiv, în psihoterapie se insistă pe imaginea de sine, stima de sine, acceptarea propriei persoane. Cele mai multe persoane anorexice nu apelează la psihoterapeut din proprie voinţă, ci sunt aduse de familie.
„Gândirea unei persoane cu anorexie este distorsionată, în sensul că își percepe corpul ca fiind supraponderal când, obiectiv vorbind, greutatea este mai mică decât cea normală. În același timp, o persoană anorexică își va guverna viața numai după aprobările sau dezaprobările societății și va avea o gândire negativistă, de genul: nu corespund, nu voi fi acceptat, nu pot fi iubit dacă sunt gras, nu merit să mă bucur de viață. Cel mai grav aspect este că, dacă nu va atinge perfecțiunea, se vor ivi gânduri suicidale. Este inundat de emoții negative, precum: frica intensă de îngrășare, implicit de respingere socială, sentimente de rușine, vinovăție, neîncredere în sine, în ceilalți și, într-un final, în viață și în oportunitățile oferite de ea”, a declarat psihologul Laura Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI)
Totodată, un studiu al National Association of Anorexia Nervosa and Associated Disorders raportează că 5-10% dintre anorexici mor în zece ani de la declanşarea bolii; 18-20% dintre anorexici vor deceda după 20 de ani și numai 30–40% se vor însănătoși definitiv.
Anorexia apare, mai frecvent, în rândul adolescenţilor, dar nu numai. Aceasta poate fi o afecţiune de sine stătătoare, ca urmare a afectării percepţiei imaginii corporale, fiind o tulburare de comportament alimentar.
Persoanele anorexice se văd altfel decât sunt în realitate, fenomenul numindu-se dismorfism. Persoanele anorexice au o preocupare excesivă pentru siluetă şi refuză să mănânce. Acestea sunt mereu stresate, au relaţii sociale şi ocupaţionale perturbate, suferă de depresie şi de sentimentul singurătăţii.
Anorexia se manifestă prin refuzul de a mânca, exerciţii fizice practicate la extrem, administrare de diuretice în mod excesiv, orice metode pentru a pierde în greutate deşi persoana este excesiv de slabă. Pot apărea complicaţii medicale cum ar fi pierderea menstruaţiei sau incapacitatea de a te ridica din pat datorita stării accentuate de slăbiciune. Persoanele anorexice se văd mult mai grase decât sunt în realitate şi au o viziune deformată asupra corpului lor.
Din acest motiv, în psihoterapie se insistă pe imaginea de sine, stima de sine, acceptarea propriei persoane. Cele mai multe persoane anorexice nu apelează la psihoterapeut din proprie voinţă, ci sunt aduse de familie.
„Gândirea unei persoane cu anorexie este distorsionată, în sensul că își percepe corpul ca fiind supraponderal când, obiectiv vorbind, greutatea este mai mică decât cea normală. În același timp, o persoană anorexică își va guverna viața numai după aprobările sau dezaprobările societății și va avea o gândire negativistă, de genul: nu corespund, nu voi fi acceptat, nu pot fi iubit dacă sunt gras, nu merit să mă bucur de viață. Cel mai grav aspect este că, dacă nu va atinge perfecțiunea, se vor ivi gânduri suicidale. Este inundat de emoții negative, precum: frica intensă de îngrășare, implicit de respingere socială, sentimente de rușine, vinovăție, neîncredere în sine, în ceilalți și, într-un final, în viață și în oportunitățile oferite de ea”, a declarat psihologul Laura Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI)
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!
Articole pe aceeași temă
Sâmbătă, 05 Aprilie 2014
Joi, 18 Aprilie 2013
Marţi, 15 Ianuarie 2013
Sâmbătă, 20 Octombrie 2012