În unele cazuri, spondilita anchilozantă are un potențial mare de invaliditate

Spondilita anchilozantă este un tip de artrită care duce la inflamaţia articulaţiilor coloanei vertebrale şi a articulaţiilor sacroiliace. Cu toate acestea, sunt şi cazuri care întâmpină probleme cu articulaţiile umărului şi şoldului. Un simptom caracteristic al acestei boli este durerea intermitentă de spate.

Potrivit dr. Mădălina Iliescu, spondilita anchilozantă (SA) este o boală reumatismală de tip inflamator care afectează predominant scheletul axial şi obligatoriu articulaţiile sacroiliace. Ea poate evolua spre deformări şi anchiloză, având un potențial mare de invaliditate. Simptomele prezente la debutul bolii sunt: durerea cronică surdă la nivel lombar sau la nivelul regiunii gluteale, rigiditate în partea inferioară a spatelui (lombară). Uneori, durerea şi rigiditatea pot trezi bolnavii. Ba chiar sunt situaţii în care durerea este mai severă în repaus şi poate scădea în intensitate în timpul activităţii fizice. Pe măsură ce boala avansează apar: scăderea mobilităţii coloanei vertebrale, scăderea expansiunii pieptului, limitarea flexiei anterioare şi laterale, limitarea extensiei coloanei lombare. Afectarea sistemică se manifestă prin: pierdere în greutate, febră, oboseală. Boala este mai des întâlnită la sexul masculin. „Spondilita anchilozantă este considerată o boală a vârstei tinere, simptomele debutând de cele mai multe ori spre sfârşitul adolescenţei sau la adultul tânăr, vârsta medie la debut unanim acceptată fiind în jur de 25 ani. Tratamentul de recuperare cu viza funcțională se bazează pe tehnici specifice de kinetoterapie, cu obiective ce urmăresc corectarea posturii coloanei, menținerea mobilității coloanei, stabilizarea musculară și reeducarea respiratorie. Cura posturală şi programul zilnic de exerciţii fizice sunt considerate de importanţă fundamentală în prevenirea sau minimalizarea deformărilor. Tratamentul fizic trebuie introdus cât mai precoce şi menţinut de către pacienţii cu spondilită anchilozantă pentru tot restul vieţii. Totodată, bolnavii trebuie să-şi ţină coloana cât mai dreaptă posibil pentru a evita poziţia vicioasă în flexie. Ei trebuie sfătuiţi să-şi supravegheze permanent atitudinea corectă, în ortostatism şi în mers, concentrându-se mai ales asupra menţinerii capului ridicat, cu privirea îndreptată înainte şi a retropulsiei umerilor”, a explicat medicul. Specialistul a precizat că kinetoterapia are un rol deosebit în educarea pacientului care trebuie să înveţe să facă exerciţiile cele mai potrivite după un program bine stabilit. De asemenea, balneofizioterapia cu toate metodele și tehnicile specifice, hidroterapia și hidrokinetoterapia în special, contribuie în mod esențial la reeducarea funcțională a acestor pacienți.