Nu ignorați hohotele de plâns exagerate ale copilului mic

Spasmul hohotului de plâns (SHP) este o formă particulară de sincopă, fiind un fenomen comun la sugar și la copilul mic, dispărând treptat spre vârsta de 5-6 ani. Cei mai mulți copii au primul episod înaintea vârstei de 18 luni, dar uneori debutul poate fi chiar și în primele săptămâni de viață. Practic, cel mic plânge continuu, cu oprire bruscă a respirației, frecvent în cursul expirului, rezultând cianoza perioronazală. Uneori, poate culmina cu pierderea stării de conștiență și a tonusului postural.

Frecvența episoadelor variază de la câteva episoade pe zi, zilnic, la câteva episoade pe an. La momentul actual, există două forme majore, SHP cianotic și SHP palid, cu mecanisme de producere diferite. Potrivit dr. Alina Costea, forma cianotică a SHP apare la stimuli emoționali negativi, cel mai frecvent frică, contrariere, supărare, frustrare și se manifestă prin plâns în hohote, urmat de oprirea toracelui în expir. De cele mai multe ori, factorul declanșator este același și apare mai frecvent în prezența aceluiași membru al familiei. Forma palidă a SHP apare atunci când copilul se lovește la extremitatea cefalică, apoi își pierde imediat conştienţa, această formă fiind considerată o sincopă hipoxică reflexă precipitată de stimuli dureroși sau de emoții.

Acest tip de spasm este clasificat în funcție de culoarea tegumentelor în timpul atacurilor. Cert este că uneori, unele episoade se asociază cu pierderea conştienţei si a tonusului postural și rar, înainte ca respirația normală să se reia, pot fi urmate de o contractură ușoară. În general, episodul durează un minut și este urmat de respirații sacadate, apoi respirație normală. Dacă perioada în care copilul rămâne fără aer este prelungită, hipotonia poate fi complicată cu o contractură musculară asociată cu hiperextensia capului și a trunchiului, sau chiar cu o convulsie cu tremor și contractură generalizată, uneori urmată de o stare confuzională sau somnolentă.

În cazul spasmului hohotului de plâns palid, de obicei, acesta apare în jurul vârstei de 3 ani, până la 14 ani. „Copilul plânge scurt sau chiar plânsul poate să lipsească. În schimb, el devine palid, transpirat, pierde starea de conştienţă, cade, pot apărea spasme oculare sau ale membrelor etc. Totodată, poate să apară și o cianoză mai puțin accentuată. Cu toate acestea, revenirea este rapidă, dar episoadele de SHP palid pot fi confundate cu crizele epileptice, diagnosticul diferențial bazându-se pe existența factorilor favorizanți ai spasmului hohotului de plâns. De asemenea, reproducerea SHP forma palidă după compresia globilor oculari ajută la diagnosticarea corectă”, a precizat medicul.

Medicul a adăugat că prognosticul pacienților cu spasm al hohotului de plâns este foarte bun, acesta dispărând treptat. Pentru acesta nu există tratament specific, explicându-se părinților caracterul benign al manifestărilor, aceștia fiind învățați să poziționeze copilul într-o parte sau chiar capul copilului în poziție înclinată. Deoarece cel mai mare risc în timpul manifestărilor este cel de rănire, se recomandă părinților să se asigure că locul în care sunt copiii este unul sigur.